Noaptea dinaintea furtunii .pdf

File information


Original filename: Noaptea dinaintea furtunii.pdf
Author: otabla

This PDF 1.5 document has been generated by Microsoft® Office Word 2007, and has been sent on pdf-archive.com on 29/11/2013 at 13:14, from IP address 82.77.x.x. The current document download page has been viewed 798 times.
File size: 269 KB (6 pages).
Privacy: public file


Download original PDF file


Noaptea dinaintea furtunii.pdf (PDF, 269 KB)


Share on social networks



Link to this file download page



Document preview


Noaptea dinaintea furtunii
Viata in alb si negru
Era seara tarziu. Linistea profunda care se aseza peste soarele ce tocmai a apus nu
era tulburata decat de fosnetul frunzelor batute de vant. Deschise geamul. Aleile erau
pustii, poate doar un trecator grabit mai anima peisajul parca rupt dintr-un tablou.
Vantul se intetea si intunericul punea stapanire peste oras. Inchise geamul si se
retrase intr-un colt al camerei, cu gandurile lui care il macinau de atata vreme si cu
intrebarile parca fara raspuns care nu il lasau sa adoarma.
Oare de ce se intampla toate astea? Oara de ce umbra tristetii ii intuneca mintea si
sufletul si de ce nimic nu il mai poate ajuta sa mearga mai departe. Se intinse pe pat
incercand sa adoarma.
Intreaga viata i se depana inainte ochilor ca un film mut in care nu era un simplu
spectator ci actorul principal. Un actor intr-un film alb negru. Viata lui in alb si negru,
fara culoare si fara speranta. Si totusi oare de ce?
Acum multi ani visase. Visase la cariera, la o familie, la o casa, la lucruri care sa il faca
fericit, la acel ceva care sa ii dea un sens vietii. Toate trecusera. Si iata ca acum statea
fara nimic din toate astea si se intreba de ce. A cui e vina? Si de ce tocmai el.
Vantul de afara continua sa bata si mai tare, trezindu-l din visare. Era miezul noptii.
Umbrele copacilor din fata geamului dansau frenetic in intuneric.
Parca se aud soapte. Soaptele trecutului care il tin treaz. Inchise ochii din nou. Si
incerca sa isi aduca aminte de tot. Totul pare atat de intunecat.
Amintirile ii treceau prin minte intr-o succesiune rapida de imagini, fara sa aiba prea
mult timp sa se gandeasca la toate.
Inchide ochii si…

Author: Ovidiu T. © 2013.

Apologia inocentei
Se trezeste copil. Un copil rebel, inalt, slabut, cu un ghiozdan mare in spate, mergea
grabit catre scoala. Mergea fara niciun fel de griji, fara sa se gandeasca la maine sau
la ieri. Razele soarelui il mangaiau pe crestet si proiectau pe asfalt o umbra lunguiata
care se grabea mai tare decat el.
Apoi filmul se rupse. Era cu cativa ani mai mare si se trezise in toiul examenului de
admitere la liceu. Oare ce se intampla? Toata sala era plina, iar copii mazgaleau
ecuatii nedeslusite si complicate pe foi albe de hartie, murdarind albul imaculat cu
formule si corecturi.
Dintr-o data se vazu afara in fata panoului pe care erau afisate rezultatele concursului
de admitere. Intrase la sectia de Informatica. Primul contact cu informatica, care
incepea sa devina o puternica pasiune, a fost dezamagitor. Un trei in teza si un patru
in lucrare pareau ca il vor descuraja definitiv.
Timpul a inceput sa se curbeze, iar locul salii de clasa a fost luat de un peisaj in
natura. Nu mai era in orasul lui. Era in mijlocul naturii inconjurat de un grup de copii
care se laudau care mai de care cu ce programe grozave au facut, de la ce licee au
venit, ce vor sa faca mai departe. Iar el era singur acolo, impreuna cu un professor.
De fapt era la un concurs national de programare unde avea sa isi reprezinte judetul.
Ceva se joaca cu mintea lui. Timpul isi face de cap, imaginile isi fac loc in minte una
peste alta facand tot peisajul de nedeslusit. Dupa ce s-au mai potolit, au lasat loc
uneia aparte. Era imaginea unei fete frumoase care ii era draga. Prea multe emotii,
prea multa stangacie si prea multa timiditate au facut ca lumina visului in care o tinea
in brate sa fie inlocuita de umbra deznadejdii.
Si peisajul se schimba din nou. De data asta era el singur intr-o sala plina de profesori
care ii urmareau fiecare miscare. Pe monitorul color din fata lui se desenau grafice de
functii complicate si formule de calcul nepredate in liceu, iar uimirea profesorilor
crestea precum creste un spic de grau dupa o ploaie de vara.
Urmatoarea imagine era intr-o Universitate. Ce cauta el acolo? Si de ce se preda acolo
contabilitate, economie si finante? Si de ce era printre acei student? De ce visele in
care era student la informatica au fost inlocuite cu aceasta realitate care nu era a lui?

Author: Ovidiu T. © 2013.

Imaginile continua sa se succeada cu viteza ametitoare. Unele luminoase altele
intunecate. Unele pline de tristete altele pline de bucurie. Se derulau atat de repede
incat nu le mai putea intelege. Cand si-a pierdut copilaria?
Unde e copilul de alta data? Unde sunt visele lui? Cand a trecut timpul? De ce
imaginile astea nu il lasa in pace? De ce il urmaresc? De ce nu poate scapa de ele? Si
de ce in niciuna nu are pe nimeni? De ce in toate e singur?
Nu ii dau prea mult ragaz sa inteleaga ce se intampla pentru ca totul se schimba iar.
Urmatoarea imagine este imaginea unei Biserici. Peretii Bisericii sunt pictati frumos.
Preotul din fata era in mijlocul slujbei. A slujbei de cununie. A lui. Dar de ce nu simte
ca e fericit? De ce se uita la fata de langa el si nu simte implinire in suflet? Si, de ce ii e
atat de rau?
Se trezeste cu o transpiratie rece. E miezul noptii. Vantul s-a intetit, izbindu-se de
crengile copacilor si dansand printre frunzele care scoteau un sunet asemeni unei ploi
torentiale. In camera s-a facut rece. A fost doar un vis? Incearca sa il uite si inchide
ochii.
Si adoarme din nou. Se trezeste intr-un apartament, alaturi de fata cu care a fost
atunci, la prima cununie. Era dimineata, se pregatea sa mearga la munca. Era putin
nelinistit. Isi facea ganduri si probleme, trebuia sa primeasca un audit de la Moscova.
Era seful unui serviciu de informatica intr-un combinat siderurgic, cumparat de rusi.
Totul a decurs bine. Era mandru de el si de ce realizase pana atunci, chiar daca nu era
ce si-a dorit in sufletul lui. Dar era trist. Nu se simtea fericit alaturi de fata langa care
traia.
A urmat alta serie de imagini fara sens care se ingramadeau sa isi faca loc una peste
alta. Totul era confuz. Intr-una din ele, semna actele de divort la starea civila. Se
simtea liber dar totusi atat de singur.
Simtea ca ceva il apasa pe piept si nu il lasa sa respire. Si se trezeste din nou. Locul
apartamentului de mai inainte era luat de o camera friguroasa si modesta. Dar nu mai
era singur, alta fata era acum langa el.
Cine? Cine e? Si ce s-a intamplat cu apartamentul lui? Si de ce nici acum nu se simtea
fericit? De ce il durea sufletul in continuare. Era acolo pentru ca isi vanduse
apartamentul din cauza datoriilor, il vanduse sa o ia de la capat cu fata de acum. Dar
ea il mintea, nu il iubea, iar asta il facea trist si nefericit.

Author: Ovidiu T. © 2013.

Isi trase plapuma groasa si a incercat sa adoarma din nou. Frigul a disparut. Razele
soarelui il mangaiau pe obraji. Deschide incet ochii, cu putina teama. Oare ce are sa
mai vada acum? Si unde e camera acea friguroasa si zapada de afara? Si unde e fata
de langa el?
Era singur intr-un apartament micut, iar afara era o zi frumoasa de vara. Trecuse deja
prin al doilea divort, prin al doilea esec, prin alta suferinta, doar ca sa mai infrunte
singuratatea inca o data. Cat de amar este sa te trezesti singur, fara cineva care sa iti
spuna buna dimineata, fara cineva care sa te stranga in brate.
Se trezeste putin ametit si dezorientat, se imbraca, cumpara 2 trandafiri si se duce cu
ei la mormantul mamei lui, care dupa multi ani de suferinta a plecat in Cer. Si totusi
parca ieri fumau impreuna o tigara si stateau de vorba ore in sir despre toate.
Se simtea singur, simtea ca nu are pe nimeni, simtea acelasi gol in suflet si avea
acelasi intuneric in privire, traia aceeasi singuratate care il chinuia si era chinuit de
aceleasi ganduri apasatoare care nu ii dadeau pace. Totul pare un vis urat care nu se
mai termina. De ce? Ce a facut sa merite toate astea? Atatea intrebari fara raspuns.
Un tunet puternic pune capat acestui vis. E trecut deja demult de miezul noptii. Mai
sunt cateva ceasuri pana cand soarele avea sa alunge norii intunecati ai noptii. Vantul
de afara bate cu putere, vrand sa rupa crengile copacilor care se leganau in toate
directiile.
Se uita pe geam. Doi oameni trec grabiti pe aleea din fata blocului, disparand in
noapte. Incepuse sa ploaie. Stropii grei au inceput sa ude aleile dansand frenetic in
baltile de apa care reflectau lumina felinarului de la capatul strazii.

Author: Ovidiu T. © 2013.

Copii strainatatii
Incearca sa isi puna ordine in ganduri. Se uita pierdut la copacii inalti din fata
geamului, care se incapatanau sa ramana in picioare in ciuda vantului care vroia sa ii
smulga din radacini. Nu recunoaste peisajul.
Dar unde se afla? Nu mai era in orasul in care crescuse si in care traise pana acum. Il
parasise definitiv in urma cu cateva saptamani. Lasase totul in urma si plecase in
cautarea unui nou inceput care intarzia sa apara.
Mintea ii era napadita de ganduri, de vise, de amagiri, de tristete, de singuratate, de
intuneric. Totul era pustiu. Un suflet gol nu poate fii un bun vas in care sa infloreasca
un trandafir. De ce totul a fost atat de greu pentru el?
De ce a trebuit sa sufere si de ce sufera in continuare? A cautat atat de mult timp
explicatii incat a uitat sa mai traiasca. A asteptat atatia ani sa se intample o minune
care sa sa ii ofere in zorii diminetii tot ce i-a lipsit pana acum.
Incearca sa puna totul cap la cap si nu mai intelege nimic. Gandurile ii zboara ratacite
prin toate colturile mintii.
Totul pare pierdut si fara niciun fel de sens. A ratacit prin viata atatia ani fara sa simta
nici o bucurie in suflet. Oare soarta lui este sa fie nefericit? Totul e cuprins de
intuneric si de tristete.

Butterfly effect
In teoria haosului, exista asa numitul < Butterfly effect >. Un principiu conforma
caruia daca un future bate din aripi intr-o parte a globului, declanseaza un lant de
eveniment care se soldeaza cu aparitia unei tornade in celalalt capat.
Fluturii in sine nu pot declansa furtuni. Toate lucrurile se leaga la un nivel mai
profund al realitatii.
Aceasta teorie inseamna de fapt ca o schimbare extrem de mica poate avea ca
rezultat modificari extrem de mari. Iar pentru ca aceste schimbari sa se manifeste in
Universul in care traim, ele trebuie sa inceapa in universul complex al
subconstientului nostru.

Author: Ovidiu T. © 2013.

Noaptea dinaintea furtunii
Noi ne creem proprii demoni. Demonii gandurilor noastre intunecate. Demonii
nereusitelor si ai suferintelor din viata noastra. Care incep sa ne dirijeze fara sa ne
dam seama si pe care ii facem responsabili pentru toate esecurile prin care trecem.
Uneori creem atat de multi incat ajung sa ne conduca viata. Si unde poti sa fugi cand
de fapt te ascunzi de tine?
Noi ne cladim destinul dupa tiparele pe care ni le scrijelim zi de in in subconstient. Iar
mintea noastra ne asculta intotdeauna si procedeaza in consecinta. Cand demonii pe
care i-am creat incep sa se materializeze in realitatea in care traim si totul devine o
suferinta surda fara sfarsit, e timpul sa renuntam la ei. Chiar daca uneori realizam
asta dupa foarte multi ani impovarati de tristete si lipsiti de bucurii.
A petrecut atata timp in intunericul gandurilor lui incat nu a observant ca afara
incepea sa se crape de ziua. Ploaia s-a oprit iar vantul din miez de noapte s-a
transformat intr-o adiere blanda.
Strada era acum animata de copii galagiosi care se indreptau catre scoala. Intreaga
natura s-a trezit la viata.

Curcubeul primei zile de iarna
Cu ochii atintiti afara, a inteles dupa atatia ani ca e singurul responsabil pentru
fericirea sau nefericirea lui. Asa ca a ales sa uite trecutul si demonii pe care i-a creat si
care l-au vanat atatia ani si sa ii ingroape undeva departe pe fundul oceanului.
As vrea sa ii povestesc cum va avea familia la care a visat intotdeauna, cum isi va
strange in brate fata alaturi de care se va simtii implinit, cum se va bucura de fiecare
zi cu soare, cum va avea locul de munca pentru care a muncit atat de mult pana acum
si cum va zambi in fiecare dimineata, topaind ca un copil mic, fara nicio grija si fara
nicio tristete.
As vrea sa ii spun toate astea dar cred ca am sa il las sa le descopere singur. Pentru ca
dupa noaptea dinaintea furtunii si in lumina curcubeului primei zile de iarna…
…a ales sa traiasca.

Author: Ovidiu T. © 2013.


Related documents


noaptea dinaintea furtunii
nivelele constiintei 12
gazeta de satu mare numarul 8
ultima dorinta final
protocoalele inteleptilor sionului
inlocuire ambreiaj mondeo mk2

Link to this page


Permanent link

Use the permanent link to the download page to share your document on Facebook, Twitter, LinkedIn, or directly with a contact by e-Mail, Messenger, Whatsapp, Line..

Short link

Use the short link to share your document on Twitter or by text message (SMS)

HTML Code

Copy the following HTML code to share your document on a Website or Blog

QR Code

QR Code link to PDF file Noaptea dinaintea furtunii.pdf