PDF Archive

Easily share your PDF documents with your contacts, on the Web and Social Networks.

Share a file Manage my documents Convert Recover PDF Search Help Contact



What IF Serendipity Povestea vietii mele .pdf


Original filename: What IF - Serendipity - Povestea vietii mele.pdf
Title: PowerPoint Presentation
Author: Tabla Ovidiu

This PDF 1.5 document has been generated by Microsoft® PowerPoint® 2010, and has been sent on pdf-archive.com on 24/02/2012 at 09:14, from IP address 81.18.x.x. The current document download page has been viewed 1012 times.
File size: 756 KB (13 pages).
Privacy: public file




Download original PDF file









Document preview


What if?
Povestea vietii mele…

On the interplay between
Serendipity, Intuition and Conjuncture

What IF – Serendipity?
Serendipity means a "happy accident" or "pleasant surprise"; specifically, the accident of finding something
good or useful without looking for it.

Serendipity este un termen care inseamna “happy accident”. Descoperiri norocoase facute din intamplare.
„What If spune povestea lui Ben Walker (Kevin Sorbo), care acuma 15 ani a lasat in urma pe iubita sa din
facultate Wendy (Kristy Swanson) si chemarea sa de a fi predicator pentru a urma sansa unei afaceri. Acum, cu
o slujba bine platita de director, o logodnica - trofeu, si un Mercedes nou, nu si-a dorit o familie si nici nu a pus
piciorul intr-o biserica de mai bine de 15 ani.
Dar Dumnezeu are alte planuri. Pe cand facea o cursa cu noua lui masina in afara orasului, masina se strica
brusc si el este vizitat de un sofer de remorca cu numele de Mike (John Ratzenberger), care pretinde ca este un
inger trimis de Dumnezeu, sa-i arate cum ar fi aratat viata sa daca si-ar fi urmat chemarea.
Dintr-odata Ben se trezeste in mijlocul unei dispute domestice; sotia sa Wendy si fiicele lui se pregatesc de a
merge la biserica unde el este noul predicator. Pentru a se putea intoarce la vechea lui viata Ben trebuie sa
imbratiseze aceasta realitate si sa descopere valoarea credintei si familiei.”[cinemagia.ro]
In momentul in care isi accepta noua viata si a vazut cum ar fi fost „DACA”, ii se da sansa sa se intoarca la
viata lui de dinainte. Dar cand se intoarce descopera ca nu o mai vrea si o vrea pe fata de care s-a despartit in
urma cu 15 ani. Si o intalneste, dupa 15 ani, o intalneste in locul in care s-a despartit de ea. In aceeasi statie
de autobuz uitata de lume.

Serendipity este de asemenea numele unui film de dragoste din 2001.
„Într-o aglomerată zi de cumpărături din iarna lui 1990, Jonathan Trager o întâlneşte pe Sara Thomas. Doi
străini în New York, drumurile lor se întretaie odată cu goana nebună după cadouri de Crăciun, iar ei cad
victime unei puternice atracţii reciproce.
Deşi fiecare are deja câte o relaţie cu altcineva, Jonathan şi Sara îşi petrec seara hoinărind prin Manhattan,
fără măcar să-şi ştie numele. Dar, când seara se sfârşeşte, cei doi sunt obligaţi să facă următorul pas.
Jonathan îi cere numărul de telefon, dar Sara sugerează să lase mai bine soarta să decidă asupra viitorului
lor. Astfel, ea îşi scrie numele şi numărul de telefon pe o carte, pe care o dă unui anticar, iar el îşi scrie numele
şi numărul de telefon pe o bancnotă pe care o schimbă la un magazin.
Dacă sunt predestinaţi să fie împreună, spune Sara, cartea şi bancnota se vor întoarce în posesia lor, iar ei se
vor regăsi.
Câţiva ani mai târziu, vieţile lor s-au schimbat radical şi fiecare este pe punctul de a se căsători cu altcineva.
Dar amândoi hotărăsc în secret că trebuie neapărat să încerce să se vadă pentru ultima dată şi să se
convingă dacă erau predestinaţi să fie împreuna sau nu.” [cinemagia.ro]
Intreg filmul este presarat cu o serie de coincidente mai ales in momentul in care se hotarasc sa se
reintalneasca dupa atatia ani.

Cautarea lor pare-se sa se sfarseasca fara succes la un moment dat insa miracolul a aparut tocmai atunci
cand au incetat sa mai spere.

De ce am mentionat de aceste 2 filme?
Pentru ca nuvela asta este o poveste a cuiva si coincidentele pe care le-a trait el seamana in mare parte
cu coincidentele pe care le-au trait protagonistii filmelor mai sus amintite.

Asa ca, 2012, What IF – Serendipity?

What if?
On the interplay between
Serendipity, Intuition and Conjuncture

What if?
Era in anul 1997, in ultimul an de liceu. Pregatirile pentru BAC, pregatirile pentru facultate, proiecte de
atestat, toate il tineau ocupat, ii tineau mintea ocupata. Dar in toata agitatia, inima lui a luat-o razna. S-a
indragostit de o colega de clasa.

Timpul trecea, iubirea din sufletul lui pentru fata respectiva crestea, dar el nu avea curaj sa ii spuna nimic.
Stiu ca mi-a spus asta, fata pe care o iubea era cea mai frumoasa fata din lume, pentru el. Dar nu avea curaj
sa ii spuna ce simte. A venit sfarsitul anului scolar, venea bac-ul si admiterea la facultate si el stia ca daca nu
incearca ceva, poate nu o va mai vedea niciodata.
Asa ca intr-o zi si-a adunat putin curaj si cu multe emotii in timpul unui laborator de informatica, i-a scris un
biletel. Nu mai tin minte ce a scris pe el, dar stiu ca se termina prin a-i cere prietenia fetei. Cat de greu a
trecut ora aceea, cate emotii, cate ganduri. La sfarsitul orei fata l-a asteptat, era atat de emotionat incat nici
nu putea sa vorbeasca. Dar din pacate raspunsul ei a fost evaziv, i-a spus daca vrei, putem fi prieteni.
Cine nu a trecut prin „hai sa fim prieteni”, toti am trecut, si toti stim cum s-a simtit. Lumea lui mica s-a naruit
peste el. Stiu ca nu a mai avut cuvinte, stiu ca a petrecut-o cu privirea si mai stiu ca a fost trist o buna
perioada dupa asta. Pana acum totul pare o simpla idila de liceu, o indragosteala de copii, care maine va fi
demult uitata. Asa a crezut el atunci. Timpul insa l-a contrazis.

In 30 mai a fost ziua lui, in 1997 a implinit 18 ani. La micul chef de majorat pe care l-a tinut, a invitat cativa
prieteni, o colega de liceu care a fost amica lui de suflet si pe ea. Seara, cand a plecat, a petrecut-o. Si inainte
sa plece, i-a multumit ca a venit si a luat-o in brate.

Ii era atat de draga. Ii simtea inima batand langa a lui si pentru un moment ar fi dorit ca timpul sa se
opreasca in loc. Doar pentru acel moment. Imi amintesc ca mi-a povestit ce surprinsa a fost si cum a
petrecut-o cu privirea minute in sir.
Sfarsitul anului scolar si mult asteptatul banchet de absolvire al liceului.

Toti colegii se chefuiau si plangeau pentru ca se despart, au trecut prin multe impreuna in cei 4 ani de liceu,
si bune, si rele. Mi-a spus ca a vazut-o la banchet, era atat de frumoasa, nu isi dorea decat sa o stranga in
brate, sa o sarute si sa ii spuna cat de mult o iubeste. Dar i-a fost frica, a ezitat, s-a gandit ca atunci l-a
refuzat cu un motiv si... nu a facut nimic. Nu i-a spus nici ei nimic, nici nimanui altcuiva.
A venit BAC-ul, emotii, admiterea la facultate, esecuri si reusite, cine se mai gandea la iubirile din liceu?
Baiatul da la Facultatea de Stiinte Economice la Timisoara, la sectia de Informatica Economica, ia 9.25 la mate
si 3 la economie, si pica examenul de admitere. Din disperare de cauza, se inscrie la Universitatea Europeana
Dragan, Facultatea de Stiinte Economice, unde intra fara examen datorita notei mari de la matematica.
Iar viata isi continua cursul aparent ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dupa ce s-au limpezit apele si a
trecut stresul examenelor, totul parea linistit, calm, totul parea in ordine. Insa nu era. In linistea aparenta care
s-a asternut, ii venea in minte o imagine. Imaginea fetei de care s-a indragostit in liceu. Dar stia ca fata asta e
departe de el si probabil nu are sa o mai revada niciodata.

In anul 2 de facultate, intamplarea face sa o intalneasca in Resita, inainte sa plece la Lugoj la facultate, la un
inceput de saptamana. Si ea mergea tot acolo... era studenta la drept, la aceeasi Universitate. Au depanat
amintiri pe drum, vroia sa ii spuna ceva, orice, dar nu a stiut ce si nu a stiut nici cum.

Si a lasat-o sa plece fara sa ii spuna nimic, fara sa ii spuna ce a simtit pentru ea in tot acest timp. Se amagea cu
gandul ca are pe altcineva si oricum lui nu ii va da nici o atentie. De atunci nu a mai intalnit-o niciodata.
Ati putea spune ca asta e finalul povestii, ca viata merge inainte si ca a intalnit alta fata cu care a trait fericit. De
fapt, povestea noastra de abia acum incepe.
A lasat-o sa plece dar nu a putut sa o lase sa plece si din suflet. Pentru ca o iubea, chiar daca niciodata nu a
stiut cum sa i-o spuna. S-a gandit ca nu e bine sa se gandeasca la ea si a incercat sa o uite. A incercat sa si-o
scoata din minte, din vise, din suflet. Isi tinea mintea ocupata cu studiul, ii placeau calculatoarele si in final a
facut si cariera din asta.
A venit sfarsitul facultatii, examenul de licenta, emotii, stress, vise de viitor. Era absolvent de facultate cu licenta
in stiinte economice, avea pasiune pentru IT, dar nu avea iubire. Nu putea crede ca, din te miri ce, gandul ii
zbura la fata din liceu. Si-a zis ca timpul le vindeca pe toate. Timpul, le vindeca pe toate, dar nu le sterge.
Dupa facultate la cateva luni s-a angajat, a fost un loc de munca bun pentru startul in cariera. La sfarsitul lui
2002 a intalnit o fata la locul de munca unde lucra dupamasa part-time ca programator. S-a indragostit de ea
sau asa a crezut atunci si dupa cateva luni s-au casatorit, in 1 martie 2003. Avea 23 de ani. Totul parea ok, s-au
mutat in apartementul bunicilor lui si a crezut ca totul va fi bine.
Financiar a inceput sa ii mearga din ce in ce mai bine. In 2004 s-a angajat la un nou loc de munca, care avea sa
ii aduca implinirea pe plan profesional. Lucreaza acolo si in acest moment. A crezut ca totul este bine, ca e
fericit, dar nu era. Din te miri ce, ii venea in minte imaginea fetei din liceu si de fiecare data cand ii venea in
minte, simtea fluturi in stomac. Si se gandea: cum mai pot sa ma gandesc la ea, sunt casatorit, au trecut atatia
ani, cum mai pot sa ma gandesc la ea? Si a incercat in permanenta sa o uite.

Anul 2007, se fac 10 ani de la terminarea liceului. Se tine un mic chef la un restaurant in oras la care se duce
cu emotie, in mare parte sa o revada pe ea. Tremura de emotie, avea sa o revada si era atat de nebun incat
sa spere ca poate e singura si ii va spune ce simte. A ajuns acolo si si-a revazut colegii. Si-a revazut si amica
de suflet din liceu, care nestind ce simte el pentru fata respectiva ii spune, ne-am adunat toti mai putin... mai
putin ea, si ea nu vine pentru ca am inteles ca e maritata si e plecata din tara.
S-a naruit ceru, pamantu, norii si tot peste el. Stiu ca a stat putin, a baut o bere si a plecat. A plecat cu
tristete in suflet. S-a gandit ca pleaca acasa, acolo unde el in sufletul lui era nefericit.
Nici nu a putut sa se duca direct, mi-a povestit ca s-a oprit pe drum la un local, sa isi adune gandurile si in
fata unei sticle de bere, sa isi ia ramas bun de la fata pe care a iubit-o de 10 ani si care acum era doar un vis
stins.
A crezut ca a reusit sa o stearga din mintea lui, dar nu a fost asa, se gandea la ea de multe ori. Chiar daca stia
ca nu va fii a lui niciodata.
Anul 2010, simte ca e intr-o casnicie in care e nefericit in totalitate si hotaraste sa puna punct. Dar nu e ferm
in actiunile lui, nu face ce ii spune sufletul si spune lasa, ca e bine si asa, poate nu la toti le e dat sa fie fericiti
si se resemneaza. Iar sufletul il pedepseste, il cearta, de ce il chinuie? De ce nu face ce trebuie?
Il apasa atat de mult tristetea incat la mijlocul anului 2011 decide ca nu mai poate trai asa si in lunile
urmatoare divorteaza. Dupa divort realizeaza ce au lasat ultimii ani in sufletul lui – gol, tristete si amaraciune.
Si totusi, gandul ii zboara tot la ea.
Din vara anului 2011, de cand simte golul pe care il are in suflet, realizeaza ca cel mai mult ii lipseste
dragostea.

On the interplay between Serendipity, Intuition and Conjuncture
De atunci incep sa apara tot felul de coincidente, pe numele fetei din liceu. De la cele mai banale pana la cele
mai ciudate. Universul ii scotea in cale numele fetei de care s-a indragostit atunci in ‘97.
Serendipity a fost un film, coincidentele de acolo au fost regizate de un scenarist si de un regizor, insa ce traia el
era realitate. Din te miri ce, se lovea de coincidente pe numele fetei din liceu. Un gand rebel a inceput sa ii
treaca prin cap, o nebunie, oare e posibil asa ceva?

Serendipity
Inainte de divort, hotaraste sa arda toate pozele din trecut, nu erau decat amintiri triste. Si facand curatenie prin
vechile poze si hartii, da de pozele de la sfarsitul clasei a XII-a. Fiecare coleg dadea o poza tuturor celorlalti si
scria un mic catren pe spate. Se uita cu nostalgie la ele si din instinct pune mana si ridica o parte din poze. In
momentul ala i se inmoaie picioarele. Pe teancul ramas pe pult, prima poza era poza ei. A stat si s-a uitat la ea si
nu i-a venit sa creada. Doamne cat era de frumoasa. Si cat ii era de draga. Dar ea exista numai la el in vise si in
amintiri.
Se gandea tot mai mult la ea, nu stia ce sa creada si nu stia la ce sa mai spere. Inceputul anului 2012, cunoaste o
fata, al carui prenume era la fel cu prenumele fetei din liceu. O relatie de 3 zile care s-a stins repede, nimic mai
mult. Ce facea ce nu facea, gandul tot la fata din liceu ii era. Intr-una din zilele urmatoare, da din intamplare
peste un poster A4, de la sfarsitul liceului, pe care erau inscrise numele tuturor colegilor si profesorilor. Si dupa
atatia ani, afla ca fata are 2 prenume.

Din acel moment, din acea zi, incepe sa aiba coincidente pe al doilea prenume. Mult mai putin intense, mult
mai rare. Ca la scurt timp sa apara o fata, care se numea... Cu aceasta fata nu a fost decat o scanteie, un
gand, ar putea fi ceva? Dar s-a stins inainte de a incepe orice.

Intuition
Revenind la inceputul lui februarie, se gandeste, desi e o nebunie, sa o caute pe fata din liceu. Si cum e la
moda tehnologia, o cauta pe retelele de socializare. Facebook. Nu gaseste nimic. Se gandeste sa ia legatura
cu fostii colegi de liceu, dar cine ar putea stii ceva de ea? Si ii vine in minte numele fetei cu care s-a inteles el
cel mai bine in liceu, amica sa de suflet. Dar, ea este casatorita, dupa ce nume sa o caute? Si renunta la idee.

Conjuncture
A doua zi, in capul unei liste de prieteni... peste cine da? Se uite la poza, ea este, amica lui din liceu! Nu se
poate isi spune. Ia legatura cu ea si ii povesteste tot. Ea spune ca nu mai stie nimic de fata respectiva, ca nu
au tinut legatura. Dar ii mai spune ca fata respectiva avea o prietena in liceu, tot colega de clasa cu ei, cu
care s-a inteles bine. Isi spune el bine, dar si fata asta s-a casatorit mai mult ca sigur, cine stie ce nume de
familie are. Cum sa iau legatura cu ea? Si isi ia gandul a doua oara. Nu trece o zi sau doua, de la cine
primeste ADD de friendship pe Facebook?
Initial nu a stiut cine este, numele de familie nu il recunostea, nici poza, a zis dau DENY. Dar totusi, cine e
fata din poza? Si se mai uita odata. Nu se poate! Fata din poza era colega de care i-a spus amica lui,
prietena din liceu a fetei de care s-a indragostit.

Ii spune si ei intreaga poveste si ea il cearta, prieteneste, de ce ai lasat-o si de ce nu ai spus nimic mai demult.
Ii spune ca nu mai stie nimic de ea si din ce stia, fata respectiva era casatorita si plecata din tara.
Timpul prezent, anul 2012, acum cateva zile, imi povesteste ca cineva ii spune de un film bun, WHAT IF, si se
hotaraste sa il vizioneze. Il urmareste cu interes ca la final sa ii piara somnul.
Protagonistii din film s-au reintalnit dupa 15 ani. Si tot 15 ani au trecut din 1997, de cand s-a indragostit de
ea. Cateva zile mai tarziu, altcineva ii aduce aminte de Serendipity si ii spune, e un film foarte bun. Isi
aminteste vag de el si hotaraste sa il vizioneze si pe acesta.
Nu schiteaza decat un zambet, la coincidentele din film, mai ales atunci cand protagonistul incepe sa se
loveasca de numele fetei pe care o cauta.
Fata din film se numea SARA. Inainte de nunta protagonistul merge la frizer, vine o fata si ii spune eu sunt
astazi frizerita ta, ma numesc SARA.
Apoi era in taxi, la o trecere de pietoni si cineva pe o bicicleta canta o melodie SARA SARA.
Protagonistul ii spunea prietenului sau cel mai bun, Universul imi scoate in fata numele SARA, trebuie sa
insemne ceva, mi-o scoate in fata pe ea.
El se uita la film si se gandea la coincidentele pe care le-a trait in ultimele luni pe numele fetei de care s-a
indragostit acum 15 ani, in liceu, careia i-a cerut prietenia in vara lui 1997 si pe care nu a putut-o uita
niciodata.

What if – Serendepity
Happy endings only happen in movies
21 februarie 2012. Se gandeste la toate si intelege ca totul e un vis in mintea lui. Realitatea este ca fata respectiva
este casatorita si este departe... si nu va fi niciodata a lui. Isi spune ca a trait in inima lui 15 ani si hotaraste sa o lase
libera. Hotaraste sa nu o mai tina captiva in suflet.
Ii dau lacrimile insa stie ca vaneaza o himera, stie ca totul nu este decat un vis care nu se va indeplini niciodata. Si
in locul ei, intr-un suflet mic de om, a ramas un gol imens, cat intreg Universul.

Numele acelei fete este Cristina Anca. Iar baiatul de care am povestit aici, sunt eu.
Dar eu am fost intotdeauna un visator. Sunt barbat dar am suflet de copil. Inca mai cred in printi si printese si chiar
daca nu mai caut, inca mai astept un suflet pereche, o dragoste ca in filme, o printesa pe care sa o salvez din
inchisoarea vietii.
Inima imi spune ca mi-am pierdut sufletul pereche, dar sufletul imi zice ca nu l-am avut niciodata.

Ovidiu T. @ tphase, t.phase@yahoo.com

And yet…

And yet, What if?


Related documents


what if serendipity
what if serendipity povestea vietii mele
what if serendipity povestea vietii mele
ultima dorinta final
noaptea dinaintea furtunii
fluturas antiecumenism4 1


Related keywords