PDF Archive

Easily share your PDF documents with your contacts, on the Web and Social Networks.

Share a file Manage my documents Convert Recover PDF Search Help Contact



revista cdi 2 .pdf



Original filename: revista_cdi_2.pdf

This PDF 1.5 document has been generated by Microsoft® Office Publisher 2007, and has been sent on pdf-archive.com on 01/10/2012 at 10:08, from IP address 83.103.x.x. The current document download page has been viewed 723 times.
File size: 11.3 MB (40 pages).
Privacy: public file




Download original PDF file









Document preview


2012
Idealuri haretiene

AN I
NUMĂR II

IDEALURI HARETIENE
REVISTA
CENTRUL
DE
DOCUMENTARE
ŞI
INFORMARE
SPIRU HARET
PLOIEŞTI

ISSN 2284 __9203
ISSN-L 2284__9203

DRAGĂ CITITORULE,
Călătorind prin timp, mânaţi de dorinţa unor
amintiri, simţi câte odată nevoia unor repere, fie că
sunt nume, evenimente sau doar vise.
Acum, în an aniversar, a prins viaţă visul de a da
elevilor, profesorilor, comunităţii locale şansa de a
creiona în cuvinte şi imagini o pagina din viața unei
personalităţi, Spiru Haret, în numărul omagial al revistei.
Împreună cu ei, cu răbdare şi profesionalism dar
mai ales cu multă muncă şi dragoste, s-a creat un
nume de referință pentru colegiul nostru “Idealuri
haretiene”. Este revista Centrului de Documentare şi
Informare alături de revista colegiului “Glas
haretian” şi am fi fericiți să găsiți în paginile lor
acele lucruri frumoase, ce pot fi bucurii pentru suflet.
Revista ce poartă nume legat de patronul spiritual al colegiului sperăm să onoreze cum se cuvine
acest privilegiu.
Perseverenţa, dăruirea, seriozitatea şi dorința de
perfecționare sunt atribuite ale celor care aduc mândria şcolii. Ei vor păstra în oglinda memoriei imagi-

“Scrie ca să
nu pierzi
florile gândului tău, pe
care altfel le
ia vântul”
Nicolae
Iorga
nea unui colectiv deosebit. Tradiția începută
trebuie să fie dusă peste ani.
Revista rămâne mereu deschisă pentru
toți doritorii care vor să facă parte din această familie a ei. Noi am ascultat “glasul
haretian”, am început realizarea “idealuri
haretiene” iar testamentul nostru moral conține o singură moștenire de valoare: renumele şcolii, susținut de valoarea elevilor şi dascălilor, pe care le vom lăsa în grija urmașilor.
Astăzi, la zi de sărbătoare a Colegiului
nostru, gândurile noastre se îndreaptă cu recunoștința către cel ce a fost Spiru Haret, cel
care a reușit să transmită semenilor ca pe o
revelație înțelepciunea haretiană - paşnică,
blândă, fără discriminare, plină de roade bune pentru învăţământul românesc.
Colegiul nostru dorim să fie o oglindă a
personalității sale având așezat pe frontispiciu numele SPIRU HARET.
Redacţia

IDEALURI HARETIENE

NUMAR ANIVERSAR UNESCO

2012
CUPRINS

IDEALURI HARETIENE
Idealuri haretiene

PAGINA
AN I 1
NUMĂR II

IDEALURI HARETIENE

La aniversare: Spiru Haret

pag. 2

Spiru Haret—mereu contemporan pag. 3
Haretismul–un exemplu de urmat pag. 4
Despre Spiru Haret

pag. 5

O altfel de bibliotecă școlară

pag. 7

O nouă filă a bibliotecii de azi

pag. 8

Itinerariu pedagogic francofon

pag. 9

REVISTA

CENTRUL
Șirul lui Fibonacci
și Triunghiul lui Pascal
pag. 11
DE

Transdisciplinaritatea—o nouă abordare
a învățării
școlare
pag. 14
DOCUMENTARE
Premii Nobel pentru fizică—2011 pag. 15

ŞI

Rolul T.I.C. în educație

Tablou INFORMARE
istoric
Curiozități
matematice
SPIRU
HARET

pag. 16
pag. 18
pag. 25

Creierele tinere se remodelează mai rapid

PLOIEŞTI

pag. 27

Între oglinzi paralele

pag. 29

Unor alți nostalgici

pag. 30

Stabilirea vârstei diferitelor obiecte cu
ajutorul carbonului—14
pag. 31
Curiozități

pag. 33

Am fost cândva licean

pag. 34

Lacrima… de pe obraz…

pag. 35

Puzzle—Olga Enache

pag. 36

Vivat, Haret!

Colectiv editorial:
Profesor Mihai Sandu, director;
Profesor Petre Petrişor, director adjunct;
Profesor Adriana Vlad, consilier educativ;
Colectiv de redacţie:
Minodora Petrişor, redactor şef;
Irina Iliaş, redactor adjunct;
Daniela Smoleanu, design şi tehnoredactare;
Colaboratori:
Bibliotecar C.C.D. Mihaela-Oana Niculescu;
Profesor Liliana Creţu;
Profesor Alina Dinu;
Profesor Cristina Dinu;
Profesor Dora Laura Duţă;
Profesor Silvia Varzopov;
Elev Alin Ispas;
Elev Andrei Tudorache;
Elev Bogdan Rareş;
Elev Cosmin Constantinescu;
Elev Florin Tătaru;
Elev Gabriel Lazăr;
Elev Olga Enache.
ISSN ____ ____

2012, ANUL
NUMĂR ANIVERSAR

FEBRUARIE

PAGINA 2

La aniversare: Spiru Haret
Acest număr al revistei ―Idealuri
haretiene‖, care cuprinde în paginile
sale şi articole dedicate lui Spiru Haret,
se doreşte a fi, înainte de toate, un
elogiu adus savantului roman , de la a
cărui naştere se împlinesc 161 de ani şi
100 de ani de la moartea sa.
Revista este, de asemenea, o
modestă contribuţie la mai bună
cunoaştere a activității marelui om de
ș tiință.
„Expeditorii‖ articolelor sunt elevi, profesori, admiratori ai operei
sale, oameni pentru care Spiru Haret reprezintă o personalitate
strălucită, cel dintâi căruia se cuvenea a-i cere sfatul şi spre care se
îndreptau speranţele în situaţii care păreau a nu avea rezolvare.
Nu ne-am propus să facem alte comentarii asupra conţinutului
inserat în această revistă, lăsând această sarcină în seama cititorilor,
care, sperăm că vor găsi suficiente amănunte interesante şi sugestii
pentru abordarea unor noi aspecte ale legăturii dintre Spiru Haret,
învățământ şi ș coală.
Omagiind trecutul şi gândind la viitorul acestei şcoli, împreună cu
profesorii şi elevii de astăzi, ne străduim să fim la înălţimea scopurilor
noastre, pentru că această şcoală de prestigiu în spaţiul cultural
prahovean să aibă o existenţă cât mai îndelungată şi cât mai bogată în
rezultate.
Vom reuș i astfel să fim cunoscuți prin valorile pe care ni le-am
propus ca idealuri haretiene: Tradiție, Prestigiu, Profesionalism!
Cred că aceste cuvinte sunt pregnant întipărite în inima tuturor
dascălilor, şi nu numai, care au dăruit înţelepciune şi putere pentru
înțelegerea şi aplicarea spuselor marelui Om.
Director,
Profesor Mihai Sandu

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 3

Spiru Haret—mereu contemporan
introducerea de serbări şcolare prilejuite de
Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul marile sărbători naţionale, a înzestrat şcolile
care domneşte într-însa.
cu tablouri istorice, a cerut marilor
personalităţi ale culturii să participe la
Ferdinand I elaborarea unor cărţi de lectură cu bogat
conţinut moral, realizate într-o frumoasă
formă artistică
Câţi dintre dascălii de astăzi au timp să
reflecteze asupra originii lucrurilor pe care ei
Educaţia prin activităţi extraşcolare
le fac, atât de firesc, în fiecare zi? Câţi dintre este din ce în ce mai prezentă în activitatea
aceştia ştiu că cele mai
didactică. Dar îşi mai
multe dintre activităţile pe
aminteşte cineva că Spiru
care le desfăşoară astăzi
Haret a fost părintele ei?
cu elevii lor sunt, de fapt,
Formarea continuă –
idei şi aspecte care vin de
pe tot parcursul vieţii –
acum un secol, de la
preocupă pe toată lumea
Spiru Haret?
dar faptul că Spiru Haret a
Suntem mult prea
grăbiţi pentru a ne opri şi
a
cerceta
originea
lucrurilor atât de fireşti –
ni se pare nouă – pe care
le facem astăzi cu elevii
noştri. Unii predăm la
grădiniţe şi şcoli primare,
alţii la gimnaziu sau la
liceu. Câţi dintre noi ştim
că Spiru Haret a fost cel care a pus bazele
învăţământului preşcolar şi că a înfiinţat o
mulţime de şcoli în mediul rural, că
analfabetismul în epoca sa a scăzut
considerabil?

manifestat o deosebită grijă
pentru pregătirea continuă,
pentru sporirea autorităţii
morale şi pentru realizarea
dezideratelor
profesionale
ale dascălilor reprezintă un
aspect aproape uitat.
Realizarea acestui număr
de
revistă
dedicat
comemorării a 100 de ani de la moartea
marelui pedagog român nu îşi propune să
analizeze în amănunt realizările lui Spiru
Haret ci îşi propune ca, peste timp, să arate
cum şi în ce măsură, ideile acestuia
constituie şi astăzi importante puncte de
reper în activitatea didactică.

Câţi dintre elevii şi dascălii din
învăţământul profesional şi tehnic ştiu că
Spiru Haret a pus bazele acestui tip de
educaţie acordând o mare atenţie înfiinţării
Director adjunct,
de şcoli agricole, de meserii sau comerciale
Câţi dintre noi ştim că acelaşi om al
şcolii a pus bazele educaţiei patriotice prin

Profesor Petre Petrişor

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 4

Haretismul—un exemplu de urmat
Cu siguranţă suntem extrem de norocoşi,
atât profesori cât şi elevi, să ne desfăşurăm
activitatea educativă în cadrul unei instituţii de
învăţământ care poartă numele personalităţii
celei mai reformatoare a începutului de secol XX
- Spiru Haret. Născut la 15 februarie 1851 la
Iaşi, licenţiat în matematică şi fizică, Haret pune
în evidenţă ―termenii seculari puri‖ ceea ce
înfăţişa într-o altă lumină stabilitatea sistemului
planetar. În 1885 teza de doctorat al lui Haret e
republicată
în
Analele
Observatorului
Astronomic din Paris. În semn
de recunoaştere a geniului său
Facultatea de Ştiinţe din Paris
trimite o adresă Ministerului
Cultelor şi Instrucţiunii Publice
felicitând Romania, ţara care a
produs şi posedă asemenea
talente, iar în 1976 cu prilejul
împlinirii a 125 de ani de la
naşterea lui Spiru Haret, un
crater de pe harta Lunii în
partea invizibilă
a lunii a
primit numele lui Haret.
Însă geniul să creator nu
se remarcă doar în domeniul
matematicii, ci şi ca ministru al
Instrucţiunii Publice, perioadă
în care a reorganizat întreg
învăţământul românesc.
Prin opera sa, dar şi prin
felul său de a fi, Spiru Haret a
creat un adevărat curent, haretismul. Acesta a
constat în introducerea factorului cultural şi
economic în masa poporului roman.
În
concepţia sa, rolul fiecărui ministru era acela de
a fi în contact permanent cu cei pe care era
chemat să-i administreze, „să le dea îndemnuri
şi să le dea sfaturi; să le dea învăţăminte, să-i
certe atunci când ei greşesc‖. Această
corespondenţă este poate cheia haretismului.
Scrisorile sale sunt pline de sfaturi, de
îndrumări, de răspunsuri fără ocolişuri, sincere
şi directe.
Idealul său de a avea un „învăţământ

practic pentru viață, potrivit nevoilor noastre
social-economice, precum şi aspiraţiilor noastre
naţionale‖ ar trebui să devină şi idealul şcolii de
astăzi. El a reorganizat de asemenea examenul
de capacitate înlăturând probele pur teoretice şi
introducând probele practice.
Spiru Haret a pus accent pe pregătirea
dascălilor, trimiţându-i în străinătate pentru a se
forma, portretul unui dascăl fiind acela de om
„harnic, modest, devotat şi muncitor priceput,
muncitor pentru îndreptarea spre bine a ţării
noastre, străduindu-se ca din
aceştia să creeze o forţă
împotriva stării de ignoranţă şi
de decădere a ţărănimii sub
toate formele ei‖.
„Pretutindeni - spunea Spiru
Haret - se cere ca profesorii să
nu facă apel la memoria
şcolarilor decât atunci când
raţionamentul nu-i poate ţine
locul. Peste tot se impune a se
face aplicaţiuni şi a se
dezbrăca învăţământul cât mai
mult posibil de caracterul
abstract şi pur teoretic".
Influenţa sa rămâne valabilă şi
acum ca exemple având
concepte
precum
:
democratismul ( opţiunea
pentru un învăţământ ce oferă
ş a nse
fie că r uia ),
individualismul (un învăţământ ce permite şi
încurajează rutele individuale de calificare),
activismul (un învăţământ orientat spre rezolvări
de probleme ale vieţii). Iar noi astăzi simţim din
nou tot mai acut nevoia unei reforme a
învăţământului care, prin coerenţă şi simplitate,
să deschidă calea spre personalizarea elevilor şi
studenţilor, care să reflecte nevoile actuale ale
societăţii noastre, respectând în acelaşi timp şi
statutul de dascăl cu rol esenţial în formarea de
cetăţeni demni şi cultivaţi ai acestei ţări.

2012, ANIVERSARE UNESCO

Profesor Alina Dinu

FEBRUARIE

PAGINA 5

Despre Spiru Haret
Spiru Haret a fost cel mai mare reformator al şcolii
româneşti din secolul al XIX-lea, urmând o viaţă de
inspector şi de om politic în favoarea şcolii şi a educaţiei.
Spiru Haret a fost de trei ori ministru al Instrucţiunii
Publice, perioadă în care a reorganizat întreg
învăţământul românesc.
În decembrie 1870, deşi student în anul II la FizicăMatematică, obţine prin concurs catedra de matematică la
Seminarul Central. În 1874 îşi ia licenţa în matematică,
iar în august anul următor în fizică, la Paris. Tot acolo, doi
ani mai târziu îşi ia doctoratul, preocupat de studiul
planetelor.
Facultatea de Ştiinţe din Paris trimite o adresă Ministerului Cultelor şi
Instrucţiunii Publice, felicitând România, ţara care a produs un mare
talent ca cel al lui Spiru Haret.
Spiru Haret putea rămâne în Franţa, ca profesor universitar. A preferat
însă Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, unde devine profesor în 1878 la
Secţia Fizică - Matematici, Mecanică Raţională.
Spiru Haret a înfiinţat 1980 localuri de şcoală şi a editat cărţi în cadrul
ministerului pentru a fi mai ieftine şi accesibile tuturor.
Spiru Haret a introdus în şcolile normale lucrările practice, iar acest tip de
probe făceau parte din examenul de capacitate.
El este cel care a înfiinţat grădiniţele de copii în România, cea dintâi
deschizându-şi porţile la 1 decembrie 1897.
A înfiinţat Biblioteca Pedagogilor pentru a satisface nevoia de informare a
acestora.
Sub conducerea sa, ministerul atrage numeroşi oameni de cultura ca
„referendari‖ la Casa Şcoalelor şi la Cercurile Culturale: Alexandru Vlahuţă.
George Coşbuc, Mihail Sadoveanu, Şt. O. Iosif, Gavril Musicescu, D. Kiriac
etc.
Măsurile înţelepte ale lui Spiru Haret au făcut ca ştiinţa de carte în
România să înregistreze mari progrese în rândul populaţiei rurale, de la
15,2% în 1899 la 34,7% în 1909.

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 6

Despre Spiru Haret

Noţiunea de haretism desemnează o
concepţie sociologică în care se preconizează
ridicarea stării materiale şi culturale a
satului prin activitatea extraşcolară a
învăţătorilor?
În 1909 juriul „Expoziţiei oficiale de pictură,
sculptură şi arhitectură‖, prezidat de Spiru
Haret, acordă premiul II lui Constantin Brâncuşi care participă la
această expoziţie în timpul unei scurte şederi în România? Câţiva
ani mai târziu, marele sculptor, fiind solicitat să realizeze o
machetă pentru statuia acestuia, a prezentat o simplă fântână,
un izvor de apă vie aşa cum a fost Spiru Haret pentru naţia sa.
Pe strada Gheorghe Manu, nr.7 din Bucureşti există o placă
indicând existenţa Muzeului Spiru Haret? O clădire monumentală
în care stăruie doar duhul marelui matematician, om politic şi
reformator al învăţământului românesc, muzeul fiind într-o stare
avansată de degradare.
Statuia lui Spiru Haret executată de Ion Jalea din marmură de
Carrara a fost dezvelită în 1935 pe bulevardul Kogălniceanu,
vizavi de clădirea Universităţii din Bucureşti? În prezent aceasta
se află în Parcul Izvor, lângă Palatul Parlamentului.
Unul dintre craterele de pe Lună este denumit după
matematicianul român Spiru Haret, primul care a anunţat
valoarea şcolii româneşti de matematică în lume? Craterul are 29
km în diametru şi se află în emisfera ce nu se poate vedea de pe
Terra, aproape de Polul Sud al Lunii.
Profesor Irina Iliaş

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 7

O altfel de bibliotecă şcolară
În incinta Colegiului ,,Spiru Haret‖ există Centrul de
Documentare şi Informare, în spaţiul ocupat în
urmă cu câţiva ani de fosta Bibliotecă a şcolii.
Pentru profesorii şi elevii liceului spaţiul acesta nu
mai reprezintă o anexă a procesului de învăţământ,
ci o locaţie elegantă, deopotrivă eficientă şi intimă,
pentru desfăşurarea unor activităţi la standarde
civilizate.
Dotarea tehnică şi umană se întâlneşte fericit cu
intenţia cadrelor didactice de a pune în scenă lecţii
interactive, de a-i conduce pe elevi spre o corectă
selectare a valorilor din noianul strălucitor de
imagini ale societăţii contemporane.
Cele mai numeroase iniţiative pentru activităţile
C.D.I. îi aparţin doamnei documentarist, gazdă exigentă, tehnicist cu suflet
de artist, om dedicat ideii de promovare a şcolii noastre prin realizările ei:
activităţi de Cerc pedagogic şi biblioteconomie cu extindere judeţeană sau
interjudeţeană;
inspecţii curente şi finale la diferite discipline şcolare (română, limbi
străine, istorie, electronică, informatică), prilej de dialoguri intelectuale şcoală
–inspectorat, sau şcoală – mediu universitar;
activităţi programate la nivelul fiecărei catedre sau în cadrul orelor de
consiliere şi orientare;
lansări de carte, comisii metodice, vizionări de filme şi de spectacole de
teatru, de referinţă în cultura noastră sau universală;
publicarea, inclusiv pe suport electronic, a revistei şcolii – Glas haretian;
lansarea revistei C.D.I. - Idealuri haretiene.
Discrepanţa nefericită (şi mai puţin declarată) dintre manualele de
psihopedagogie şi realitatea de la catedră este atenuată în cazul
Colegiului ,,Spiru Haret’’ de cadrul creat la C. D. I., prin abnegaţia doamnei
documentarist şi a directorilor şcolii. Ieşirea aceasta din inerţie corespunde
totodată cu o renunţare, sperăm noi, fastă, la anonimatul muncii didactice.
Parafrazând un sociolog, am putea spune: ,,Învăţământul o duce prost,
şcoala mea o duce bine’’.
Profesor Cristina Dinu

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 8

O nouă filă a bibliotecii de azi
Respectul față de cărţi poate fi manifestat doar prin folosirea lor.
Umberto Eco
Biblioteca, locul sfânt al cărţilor vechi şi cu miros de praf fin a croit destine, legândule parcă prin firul vieţii de oameni deosebiţi ce au încercat să insufle şi celorlalţi dragostea
pentru cărţi. Destinul bibliotecii şcolare a fost Spiru Haret.
Fiecare destin, cu fiecare etapă, cu fiecare timp trecut într-o lume de poveste, a
însemnat trecerea de la înfiinţarea lor, de la cărţi din biografia obligatorie , la… începerea şi,
sperăm, la terminarea unei baze de date complete, informatizate, cu volume noi, vechi şi
mai vechi.
Din amintiri şi din povestiri, din cărţile scrise de Spiru Haret sau dedicate lui Spiru
Haret, toate au prezentat ―biblioteca‖ pentru sute de generații de copii ca loc al iluminării
de la flacăra cititului în cărţi.
Se spune că biblioteca este vitrina unei comunități. Numărul mare de utilizatori se
datorează nu numai activităţilor efectuate în bibliotecă, ci şi ambianţei plăcute, atmosferei
de calm şi reculegere.
Plăcerea de a răsfoi o carte este completată de vizionarea unui film educativ sau de o
activitate interactivă specifică materialelor studiate.
Biblioteca, azi C.D.I., este o poartă către o lume iluminată a secolului XXI, care nu se
poate rezuma doar la a da informaţii, ci devine responsabilă de accesul şi crearea de
informaţii şi mai ales de transformarea acestora în modalități de realizare a unui viitor mai
bun.
Centrul de Documentare şi Informare din Colegiul ―Spiru Haret‖ este locul în care
elevii, cadrele didactice vin cu plăcere pentru a-si îmbogăţi orizontul ș tiințific şi cultural,
unde se pot dezvolta prin mijloace moderne, unde pot comunica şi desfăș ura activităţi
interculturale şi de egalizare a ș anselor.
Amenajarea unui astfel de spațiu, care preîntâmpină viitorul ș colii, este permisa
pregătirea tinerilor prin activitățile pe care le desfăș oară de a se informa, fără să fie
constrânș i de lipsa calculatorului, a internetului, a enciclopediilor, a dicționarelor şi a
cărţilor.
În cadrul C.D.I. se desfăşoară numeroase activităţi pedagogice, culturale, de
comunicare (în interiorul instituției sau în exterior, cu
partenerii implicați în proiectele educative, cu părinţii şi
comunitatea locală) şi activităţi de gestionare a resurselor.
Centrul de Documentare şi Informare este locul în care
elevii proveniți din medii defavorizate au aceleaș i ș anse ca
şi ceilalți elevi în fața viitorului: tineri bine informați,
conș tienți şi autonomi, capabili să se adapteze la lumea
actuală prin intermediul ș colii.

Profesor Mihaela Stan
2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 9

Itinerariu pedagogic francofon
În cadrul programului sectorial Comenius Mobilităţi individuale de formare continuă 2011, în
perioada 1-19 august 2011, am participat la cursul de
formare "Stage de formation continuée pour professeurs
de
français
nonfrancophones",
organizat
de
Departamentul de limba franceză
al Institutului
Superior de Limbi Vii al Universităţii din Liège, Belgia.
( ISLV français Université de Liège, place de 20 août,
4000 Liège, tel : +32 4 366 55 20 (54 89),
www.islv.ulg.ac.be). Am ales cursul din catalogul
Comenius/Grundtvig (http://ec.europa.eu/education/trainingdatabase).
Având codul de identificare BE-2011-162-001, cursul a fost structurat în trei
module: Cultura Francofonă a Belgiei (20 ore), Ateliere didactice vizând metodica
predării limbii franceze ca limbă straină (30 ore) şi Lingvistică (10 ore). În afară de
aceste trei module, Directorul Departamentului de Limba franceză, prof. Jean-Marc
Defays, a susţinut două conferinţe având ca teme : « Civilisation, culture, interculturel
– Comment les concevoir et les enseigner ? » şi « Le rôle et les responsabilités du
professeur des langues ».
Obiectivele stagiului au vizat mai multe aspecte:
- o abordare generală a noilor strategii în didactica limbii franceze - limbă străină,
- o confruntare a diferitelor viziuni didactice ale celor 57 participanţi la stagiu,
- o reflecţie asupra practicii pedagogice şi asupra strategiilor didactice noiutilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicării în cadrul orelor de limba franceză,
- o prezentare a realităţii socio-culturale a comunităţii Wallonie-Bruxelles din
Belgia în Europa actuală prin documente autentice şi vizite culturale,
- o trecere în revistă a ultimelor tendinţe ale limbii „vorbite‖ şi ultimele constante
stilistice în franceza contemporană.
Cursurile au fost structurate pe trei module distincte. Prima săptămână a fost
dedicată modului "Cultură". Activităţile au vizat familiarizarea participanţilor cu
realităţile Belgiei contemporane (aspecte politice, culturale, etnice, etc. ) prin
completarea unui quiz, prezentarea cronologică a istoriei Belgiei prin vizita la muzeul
de istorie "BelVue" din Bruxelles unde participanţii au completat un chestionar
urmărind exponatele din muzeu - ceea ce a dat posibilitatea acestora să descopere în
ritm propriu evenimentele vizate - , descoperirea marilor scriitori belgieni prin
studierea pe grupe a unor fragmente din operele acestora şi formularea unor opinii
privind încadrarea într-un curent literar, specificitatea fiecărui scriitor etc.,
familiarizarea cu cinematograful belgian prin urmărirea unor fragmente din filmele de
referinţă şi completarea unor chestionare referitoare la fragmentele vizionate.

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 10

Itinerariu pedagogic francofon
Următoarele treizeci de ore de curs au fost dedicate
"Atelierelor didactice vizând Didactica limbii franceze ca
limbă străină". S-au format grupe de trei sau patru
persoane, de preferinţă din ţări diferite, care au avut de ales
o temă legată de aspecte variate ale Belgiei. Iată câteva
exemple: "La Belgique à la pointe"; "La Belgique dans la
francophonie"; "La Belgique touristique"; "La Belgique et ses
étrangers" etc. Pornind de la aceste teme, fiecare grup, în
cadrul atelierelor de TICE, oral, scris şi evaluare, a elaborat o secvenţă didactică pe care a
postat-o pe platforma MOODLE a Universităţii din Liège. Aceste secvenţe didactice au fost
prezentate celorlalţi participanţi, fiecare putând să-şi exprime punctul de vedere cu privire la
aceste activităţi. Folosind un identifiant şi o parolă fiecare
participant are acces la această platformă pe care o poate
folosi în timpul anului şcolar ca suport de curs pentru
anumite ore.
Modulul "Lingvistic" a abordat aspecte ale limbii
franceze vorbite. Seminariile s-au desfăşurat sub forma
unor vizionări de fragmente din filme sau prin lectura
unor texte scrise în franceza vorbită, prin audiţia de
cântece şi analizarea fiecărui aspect particular întâlnit.
Participanţii au primit un dicționar de argou şi au fost
abordate aspecte ale limbii franceze folosită în spaţiul virtual, în general de către tineri, pe
reţelele de socializare. Aceste aspecte ale limbii sunt greu de definit şi de înţeles de către
vorbitorii non-nativi, de aceea consider că această parte a cursului a fost deosebit de
profitabilă pentru fiecare participant în parte.
La sfârşitul stagiului s-a făcut evaluarea acestuia şi au fost înmânate certificatele de
participare.
Activităţile culturale au fost foarte variate şi bine organizate. Astfel am avut posibilitatea
de a vizita oraşele Bruxelles, Namur, Bruges, Maastricht, precum şi muzee importante
(Archeoforum, Musée de la vie wallone, Bisericile monument istoric, MAMAC, Grand Curtius)
dar şi cartiere populare (quartier Outremeuse) ale oraşului Liege. Aceste activităţi au
completat pe deplin modulul "Cultură" din cadrul
cursului şi m-au făcut să înţeleg în amănunt realităţile
comunităţilor wallonă, flamandă şi germanică din Belgia.
Conţinutul
prezentului
material
reprezintă
responsabilitatea exclusivă a autoarei iar ANPCDEFP şi
Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul
în care conţinutul informaţiei va fi folosit.

Profesor Liliana Creţu

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 11

Şirul lui Fibonacci şi Triunghiul lui Pascal
Leonardo Fibonacci s-a născut în jurul anului 1170, tatăl lui fiind
Guglielmo Fibonacci, un negustor italian înstărit. În tinereţe, Leonardo
obişnuia să călătorească cu tatăl său pentru a-l ajuta şi astfel el a învăţat
despre sistemul numeral hindus-arab.
Recunoscând că aritmetica cu ajutorul cifrelor hindu-arabe este mai simplă şi
mai eficientă decât cea cu cifrele romane, Fibonacci a călătorit prin mai toate
ţările de pe ţărmul Mării Mediterane pentru a studia cu profesori de seamă de
origine arabă din acele vremuri. Leonardo s-a întors din călătoriile sale în jurul
anului 1200. În 1202, la vârsta de 32 ani, el a publicat ceea ce a învăţat
în Liber Abaci (Cartea lui Abacus sau Cartea de calcul) şi astfel a introdus
cifrele hindu-arabe în Europa.
În secolul al 19-lea, a fost ridicată o statuie a lui Fibonacci care a fost
dezvelită în oraşul Pisa. Astăzi statuia este găzduită de galeria occidentală
din Camposanto din cimitirul istoric situat în Piazza dei Miracoli.
Blaise Pascal (n. 19 iunie 1623, Clermont-Ferrand, Franţa - d. 19
august 1662, Paris) a fost un matematician, fizician şi filosof francez având
contribuţii în numeroase domenii ale ştiinţei, precum construcţia unor
calculatoare mecanice, consideraţii asupra teoriei probabilităţilor, studiul
fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune şi vid.
În onoarea contribuţiilor sale în ştiinţă, numele Pascal a fost dat unităţii
de măsură a presiunii, precum şi unui limbaj de programare.
Vom urmări în continuare o legătură inedită între studiile acestor doi mari
savanţi:
În anul 1202, Fibonacci cerceta felul în care iepurii se pot înmulţi, dacă ar trai în condiţii ideale
(fără boli, cu hrană potrivită, etc.). A pornit de la o pereche de iepuri nou-născuți, presupunând că
femela va da naştere unei alte perechi, formată şi ea dintr-o femelă şi un mascul. Presupunând că
toți iepurii trăiesc şi că toate femelele produc o pereche de pui în fiecare lună, Fibonacci caută să
afle câte perechi se nasc într-un an.
Evident, în prima lună, ar fi doar prima pereche. în a doua lună, această pereche dă naştere
încă unei perechi (cf. regulii că femela naşte 2 pui, o femelă şi un mascul). La începutul celei de-a
treia luni, vor fi perechea originală, primii lor pui care vor avea şi ei pui şi aşa mai departe.
Schema este redată alături:
Şirul 1,1,2,3,5,8,13,21,...., numit şir al lui
Fibonacci se regăseşte peste tot în natură!
Plecând de la acesta, se poate face o clasificare
a florilor în funcţie de numărul de petale astfel :
-flori cu o petală : cala
-flori cu 2 petale ( sunt foarte rare) : laptele
câinelui
-flori cu 3 petale : crin , iris
-flori cu 5 petale : piciorul cocoşului , trandafir
sălbatic , nemţişor
-flori cu 13 petale : cineraria
-flori cu 21 petale : susanul cu ochii negri, bănuţei
-flori cu 34 petale : bănuţei de câmp

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 12

Şirul lui Fibonacci şi Triunghiul lui Pascal
Şirul lui Fibonacci poate fi regăsit în anatomia omului, astfel
lungimile oaselor unui deget sunt proporţionale cu primii termeni ai
acestuia.
Din ș irul lui Fibonacci se obțin în continuare lucruri
extraordinare. Raportul dintre doi termeni succesivi aproximează aşa
-numita secţiune de aur sau PHI şi are valoarea: 1,618033989 ...
Să luăm 2 numere din ș irul lui
Fibonacci: 8 şi 5. 8/5 = 1,6. Alte
2 numere: 13 şi 8. 13/8 = 1,625. 21/13 = 1,615384... etc.
Secțiunea de aur reprezintă unitatea de bază după care au fost
construite multe lucruri din natură sau cea mai mare creație a
naturii: omul.
Parthenonul din Atena a fost
construit
după
aș a
numitul dreptunghi de aur care respectă principiul proporţiei
de aur (sau secţiunea de aur).

Fig. 1

Triunghiul lui Pascal
Triunghiul lui Pascal este un aranjament geometric al
coeficienților binomiali, numit
astfel
în
onoarea
Fig. 2
matematicianului francez Blaise
Pascal.
Două
din
laturile
triunghiului conțin cifra 1, iar
fiecare număr de pe linia n reprezintă suma a 2 numere de pe linia
superioară n-1. (fig.1)
Ș irul lui Fibonacci ș i triunghiul lui Pascal.

Fig. 4

În figura 2, suma elementelor de pe
cea de a n diagonală reprezintă cel de al n-lea element din şirul lui Fibonacci:
Dar această inedită prezenţă nu este
unică. În acest triunghi regăsim şirul
numerelor naturale (fig.3)...

... sau numerele pătratice (fig.4), adică
numerele
care
adunate
generează
pătrate perfecte: 1+3=4; 3+6=9; 6+10=16
etc.
Forma generală a lor este dată de formula: 1 + 3 + 5 + ... + (2n-1) = n2

2012, ANIVERSARE UNESCO

Fig. 3

FEBRUARIE

PAGINA 13

Şirul lui Fibonacci şi Triunghiul lui Pascal
Fig. 5

Fig. 6

Fig. 7

Numerele triunghiulare: 1, 1+2=3, 1+2+3=6, 1+2+3+4=10, etc., sunt şi ele prezente (fig.5) ,
generarea acestora lor fiind dată de formula cunoscută.
Pe diagonala numerelor triunghiulare găsim şi numerele hexagonale (fig.6) construite cu
formula: H(n) = n(2n-1), unde n este număr natural nenul.
Cu puţină imaginaţie se pot descoperi şi alte grupe de cifre care au o legătură interesantă. În
fig.7 am evidenţiat poziţionarea unora sub formă de crosă de hockey: „vârful― dă mereu suma
cifrelor de pe tijă.
Dar să revenim la geometrie. Aparent banal, triunghiul de numere ascunde inedite conexiuni
ce amintesc de construcţiile cu rigla şi compasul.
Aşezând pe cerc puncte la egală distanţă unele de altele, numărând segmentele determinate,
triunghiurile, etc., vom regăsi o jumătate din această construcţie aparent pur algebrică:
Aflând aceste interesante implicaţii ale unui şir şi ale unui binom, nu putem să nu ne
întrebăm ca şi în alte situaţii: oare au putut gândi cei doi mari savanţi că rezultatele căutărilor lor
vor fi atât de prezente
în
viaţa
cotidiană?
Suntem capabili azi să
facem
asemenea
construcţii matematice
pe care viaţa să le
confirme?
Dacă
cercetăm cu atenţie, cu
siguranţă vom reuşi!
Elev Andrei Tudorache
Elev Bogdan Rareş
Coordonator
Profesor Nicolae Breazu

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 14

Transdisciplinaritatea—o nouă abordare
a învăţării şcolare
„Ce nu ştiu pedagogii şi ştie bunul simţ românesc: nu da
povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă. Stări de
spirit, asta ar trebui dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi,
nu învăţături. Visez la o şcoală în care nu se ştie cine dă
şi cine primeşte‖.
(Constantin Noica, Jurnal Filosofic)
Transdisciplinaritatea priveș te - aș a cum indicã prefixul "trans"
- ceea ce se aflã în acelaşi timp şi între discipline, şi
înãuntrul diverselor discipline, şi dincolo de orice disciplinã. Finalitatea ei
este înțelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea cunoaș terii.
Fãrã a fi o nouã disciplinã ori o nouã superdisciplinã, se nutreș te din cercetarea
disciplinarã care, la rîndul sãu, este limpezitã într-o manierã nouã şi fertilã de
cunoaș terea transdisciplinarã. În acest sens, cercetãrile disciplinare şi transdisciplinare
nu sunt antagoniste ci complementare.
Organizarea învăţării pe criteriul disciplinelor formale clasice devine insuficientă într
-o lume dinamică şi complexă, caracterizată de explozia informaţională şi de
dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor. O învăţare dincolo de discipline, de rigiditatea
canoanelor academice tradiţionale poate fi mai profitabilă din perspectiva nevoilor
omului contemporan. Într-o analiză efectuată la nivelul ţărilor membre ale
Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare au fost identificate o serie de
tendinţe majore care au modificări ale scopurilor educaţiei şi au condus la revizuirea
curriculumului.
Cele mai importante tendinţe au fost considerate următoarele:
accentul pus pe abilităţile de ordin înalt şi pe capacităţile cross-curiculare;
integrarea disciplinelor;
legăturile constante cu comunitatea;
folosirea tehnologiilor în predare învăţare;
accentul pus pe învăţarea prin cooperare;
importanţa evaluării performanţelor;
creşterea responsabilităţilor şi a capacităţilor manageriale ale şcolilor.
În „Procesul educaţional optimizat în viziunea competenţelor societăţii cunoaşterii‖,
proiect implementat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin
Unitatea de Management a Proiectelor cu Finanţare Externă, vizând implementarea
curriculumului şi a proiectelor integrate inter- şi transdisciplinare, a intrat ș i colegiul
nostru cu o clasă pilot ce va studia în afara disciplinelor clasice, una din temele crosscurriculare ce permite exploatarea unor probleme semnificative ale ceea ce putem numi
„lumea reală‖.
Profesor Laura Dora Duţă
2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 15

Premii Nobel pentru fizică—2011
Premiul Nobel pentru Fizică s-a acordat anul acesta pentru trei persoane, dar
într-un mod diferențiat. Jumătate din parte merge la Saul Perlmutter (Lawrence
Berkeley National Laboratory, Berkeley, CA, USA; University of California, Berkeley,
CA, USA), în timp ce cealaltă jumătate se împarte în mod egal la două
persoane, Brian P. Schmidt (Australian National University, Weston Creek,
Australia) ș i Adam G. Riess (Johns Hopkins University, Baltimore, MD, USA; Space
Telescope Science Institute, Baltimore, MD, USA). Premiul le este acordat pentru
„descoperirea expansiunii accelerate a Universului prin observații asupra supernovelor
îndepărtate‖.
Observațiile au fost făcute în
1998, prin urmare probabil că decizia
de acordare a premiului a fost bine
cântărită de Academia Suedeză.
Noțiunea de expansiune a Universului
ne este cunoscută ș i o acceptăm încă
din 1929, atunci când englezul Edwin
Hubble a făcut observații astronomice
ș i ș i-a enunțat celebra Lege a lui
Hubble. Importanța acestor observații
ș i a rezultatelor deduse din ele constă
în completarea cunoș tințelor noastre în ceea ce priveș te originea ș i evoluția
Universului, ș i ele pot constitui suport pentru anumite teorii deja formulate, pot
infirma altele sau pot duce la naș terea unora noi. Faptul că Universul creș te în
prezent într-un ritm accelerat ar trebui să ne sugereze, cu atât mai mult, că undeva
în istoria sa a existat un moment în care a primit impulsul de a face asta, adică un
moment în care a avut strânsă într-un loc toată energia necesară pentru a pune în
miș care întregul ansamblu de stele, sisteme solare, galaxii, materie ș i energie
întunecată, ș i poate multe alte lucruri de care astăzi n-avem habar ș i care vor fi
descoperite pe parcurs.
Supernovele, adică acele „obiecte‖ cosmice pe care le-au folosit aceș ti domni
pentru a face observațiile, au fost cândva, în istoria existenței lor, stele care au
suferit reacții nucleare foarte puternice ș i care posedă energii mai mari decât
„surorile lor mai mici‖, novele. Observarea acestor „obiecte‖ din spațiu ne poate oferi
informații atât asupra felului în care evoluează Universul (aș a cum a fost apreciată
acum de Academia Suedeză) dar ș i despre eventualele considerații calitative
referitoare la reacțiile nucleare care au loc la energii foarte mari, energii care sunt
imposibil de realizat pe Pământ.

Profesor Endrjievschi Daniela
2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 16

Rolul T.I.C. în educaţie
Abordarea interdisciplinară are menirea de a-l provoca pe elev să participe activ
la propriul proces de formare. Trebuie să înţelegem cu toţii, învăţători şi profesori
că în actualul context educaţional, doar învăţarea activă, motivată prin
experiment interdisciplinar, poate asigura plasarea educaţiei pe o treaptă
ierarhică superioară, încadrată de perspective definitorii: a şti să faci şi a
înţelege. Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (T.I.C.) a produs schimbări în
toate domeniile de activitate ale societăţii, inclusiv în procesul de învăţământ.
Datorită implicaţiei pe care tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor o are azi în
toate profesiile, rezultă caracterul ei interdisciplinar.
T.I.C. duce la schimbări importante în procesul de învăţământ. Astfel actul
învăţării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor şi muncii profesorului, ci
rodul interacţiunii elevilor cu calculatorul şi al colaborării cu profesorul. Această
schimbare în sistemul de învăţământ vizează următoarele obiective :
1. Creşterea eficienţei activităţilor de învăţare;
2. Dezvoltarea competenţelor de comunicare şi studiu individual.
Utilizarea calculatorului şi a Internetului dezvoltă creativitatea elevilor. Astfel
aceştia învaţă să pună întrebări, să cerceteze, să discute probleme ştiinţifice şi să
devină persoane responsabile, capabile să se integreze social.
Un studiu realizat de
Universitatea din Bucureș ti ș i
Universitatea Tehnică ‖Gh.
Asachi‖ din Iaș i, relevă
următoarele aspect:
Identificarea gradului în
care
diverse
discipline
beneficiază de avantajele
T.I.C.:

La întrebarea: ―Care dintre următoarele modificări comportamentale au fost
observate de dvs. ca urmare a utilizării calculatoarelor la clasă?‖ graficul
relevă următoarele aspecte:

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 17

Rolul T.I.C. în educaţie

La întrebarea: ―Faptul că elevii ştiu să folosească
foarte bine calculatorul, credeţi că îi pregăteşte mai
bine pentru a face parte din forţa de muncă?”

Pe baza rezultatelor studiilor efectuate la
nivelul Comisiei Europene au fost stabilite opt
competențe cheie. Dintre acestea, principalele competențe cheie vizate prin studiul
informaticii ș i T.I.C. sunt:
Competențe în matematică ș i competențe de bază în ș tiințe ș i tehnologie;
Competențe digitale.
În concluzie, fenomenul informatizării pe scară largă a profesiilor, nu poate
ocoli domeniul învăţământului. Fascinaţi de virtualitate, elevi şi profesori,
deopotrivă, trebuie să înţelegem că interdisciplinaritatea (limba română/engleza/
informatica, ştiinţele socio-umane/informatica) creează cadrul necesar implicării
elevului, ca partener permanent, în predare/evaluare-modalitate eficientă de
creştere a randamentului şcolar.

Profesor Silvia Varzopov
2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 18

Tablou istoric
- Antichitate Colonie feniciană fondată în secolul al IX-lea î. Hr., Cartagina („Oraşul nou‖) a
devenit cea mai importantă putere navală din Marea Mediterană, controlând
coasta nordică a Africii, din Libia până la Gibraltar, sudul Spaniei, Corsica şi
Sardinia, precum şi principalele rute comerciale. La mijlocul secolului III î.
Hr., Cartagina a intrat în conflict cu Roma, pretextul constituindu-l revolta
oraşului sicilian Mesina împotriva cartaginezilor. Intervenţia romanilor a
provocat izbucnirea primului dintre cele trei războaie punice, desfăşurate
între anii 264 – 241 î.Hr., 218 – 202 î.Hr., 149 – 146 î. Hr., încheiate cu
înfrângerea Cartaginei, uciderea sau trimiterea în sclavie a cartaginezilor şi
distrugerea oraşului.
„Bătălia dintre romani şi cartaginezi‖ Jean Fouquet

- Marile migraţii În anul 418, la îndemnul curţii imperiale romane, vizigoţii au năvălit la sud de Pirinei, sub
conducerea regelui Wallia, pentru a distruge aşezările alanilor şi ale vandalilor acceptaţi ca
federaţi în Spania în 412. Sub presiunea vizigoţilor, vandalii conduşi de Gaiseric (Genseric)
traversează Coloanele lui Hercule în 429 şi întemeiază un regat în nordul Africii. După ce
desprind tainele navigaţiei, vandalii cuceresc Sicilia, Corsica,
Sardinia şi Balearele. În 455, regele Genseric cucereşte Roma,
printr-un atac surpriză dinspre mare şi o jefuiesc îndelung, cu mai
multă fervoare decât goţii lui Alaric, în 410. În schimbul unui tribut
anual, monarhul vandal va retroceda o parte din Sicilia regelui
germanic din Peninsula Italică, Odoacru, în 476, an în care acesta
din urmă cucereşte Roma, detronându-l pe ultimul împărat roman,
Romulus Augustulus, şi punând capăt existenţei Imperiului Roman
de Apus.
„Atacul lui Genseric asupra Romei‖ Karl Brulloff

- Evul Mediu Bătălia navală de la Ostia, portul cetăţii Roma, a avut loc în anul 849, la trei ani după
jefuirea Basilicii Sf. Petru de către arabi, între piraţii musulmani şi vasele ligii creştine din
care făceau parte papalitatea şi ducatele de Neapole, Amalfi şi Gaetan. Armada creştină a fost
mobilizată în largul portului Ostia şi binecuvântată de Papa Leon IV. În mijlocul confruntării,
o furtună a despărţit cele două flote, vasele creştine reuşind să revină în port. Navele
musulmanilor au fost împrăştiate de furtună, unele dintre ele naufragiind. După ce furia
naturii s-a domolit, rămăşiţele flotei arabe au fost uşor de înfrânt de către
creştini. Prizonierii din această bătălie au fost trimişi să construiască
Zidul Leonid, ce înconjoară dealul Vaticanului. Această bătălie a
consolidat poziţia papalităţii şi a unit forţele creştine din peninsulă
împotriva arabilor, contribuind la alungarea acestora din Italia şi la
refacerea moralului creştinătăţii după atacul din 846.
„Bătălia de la Ostia‖, Rafael

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 19

Tablou istoric
În urma bătăliei de la Hastings, în care l-a înfrânt pe Harold, ucis printr-o lovitură de săgeată ce i-a
străpuns ochiul, William a cucerit Anglia. În timpul stăpânirii lui William Cuceritorul (1066 – 1087),
regalitatea engleză a devenit una dintre cele mai puternice din Europa. William a înăbuș it cu cruzime
revoltele izbucnite împotriva lui şi a împărţit oamenilor săi de încredere, normanzi, pământurile
învinşilor. El a organizat regatul şi a poruncit nobililor normanzi să construiască pretutindeni castele
fortificate. În 1085, pentru a cunoaşte situaţia ţării, William şi-a trimis slujbaşii în regat să cerceteze
părerea supuşilor. Astfel a fost întocmit un registru detaliat, Cartea
„Trupul lui Harold adus în faţa regelui, intrată în istorie sub numele de Domesday Book (Cartea
Judecăţii lui William Cuceritorul‖, M. Brown Ford de Apoi).
- Lupta antiotomană -

„Asediul Belgradului‖ (pictură maghiară din sec.
al XIX-lea)

Asediul Belgradului‖
Hünername, 1584

„Asediul Belgradului‖ (miniatură turcească)

În anul 1453, după un asediu dramatic de două luni, Mehmed al II-lea (1451 – 1481) a cucerit
Constantinopolul. După căderea Imperiului Bizantin, otomanii s-au considerat succesorii legitimi ai
împăraţilor romani, ceea ce justifica, din punct de vedere ideologic, încercările lor de a cuceri părţi tot
mai importante din Europa. Cheia pătrunderii spre centrul continentului european era cetatea
Belgradului, spre care se îndreaptă atenţia lui Mehmed al II-lea Cuceritorul. În faţa acestei ameninţări,
Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei (1441 – 1456) şi guvernator general al Ungariei (1446 –
1453), a fost însărcinat cu apărarea Belgradului. El a reuşit, în vara anului 1456, să despresoare
cetatea. Datorită acestei victorii, ofensiva otomanilor spre centrul Europei a
fost frânată pentru o jumătate de secol. În august 1456, Iancu de Hunedoara a
murit de ciumă în tabăra de
la Zemun, lângă Belgrad. Pe
piatra sa de mormânt de la
catedrala catolică din Alba
Iulia stă scris: „S-a stins
lumina lumii.‖

„Bătălia de la Lepanto‖ Andrea Vicentino

2012, ANIVERSARE UNESCO

„Bătălia de la
Lepanto‖ Paolo
Veronese

FEBRUARIE

PAGINA 20

Tablou istoric
La 7 octombrie 1571, la Lepanto, o flotă a Ligii Sfinte, o coaliţie formată din Spania, Veneţia, Papa
Sf. Pius V, Genova, Ducatul de Savoy, cavalerii ospitalieri şi alţii, a înfrânt în mod decisiv navele de
război ale otomanilor. Bătălia, care a durat cinci ore, s-a desfăşurat în largul coastei vestice a Greciei,
în Golful Patras, unde forțele otomane, navigând dinspre baza navală de la Lepanto, s-au ciocnit cu
flota Ligii Sfinte venind dinspre Messina. Aceasta a fost una dintre ultimele confruntări navale majore
între vase cu vâsle. Galerele veneţienilor erau propulsate de vâslaşi liberi, celelalte, inclusiv ale
turcilor, fiind acţionate prin forţa sclavilor. 212 vase creştine s-au înfrunta cu aproape 300 de vase
otomane, dar avantajul Ligii Sfinte a constat în superioritatea numerică în ceea ce priveşte armele de
foc şi tunurile. Victoria de la Lepanto a conferit Ligii Sfinte controlul vremelnic asupra Mării
Mediterane, a protejat Roma de invazie şi a împiedicat avansul otomanilor în Europa.
– Napoleon Bonaparte –

„Bătălia de la Abukir‖
Antoine-Jean Gros

„Predarea oraşului‖ Ulm

„Bătălia de la Trafalgar‖
J.M.W. Turner

„Bătălia de la Austerlitz‖
François Gerard

Charles Thévenin

La 1 august 1798, în Golful Abukir, în dreptul gurii de vărsare a Nilului, la nord-est de
Alexandria, a avut loc bătălia navală în care flota franceză a fost nimicită de flota engleză
comandată de amiralul Nelson. În localitatea Abukir, la 24 – 25 iulie 1799, Napoleon
Bonaparte i-a înfrânt pe turci (secvenţă ilustrată de pictorul Antoine-Jean Gros), după această
victorie el plecând în Franţa pentru a prelua conducerea statului instaurând Consulatul.
După proclamarea lui Napoleon ca „împărat al tuturor francezilor‖, Anglia, Rusia, Prusia şi
Austria au format cea de-a treia coaliţie antifranceză.

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 21

Tablou istoric
Planurile lui Napoleon Bonaparte de a debarca în Anglia
au „Bătălia de la Eylau‖ fost zădărnicite, flota franceză
pierzând bătălia de la Trafalgar de la Antoine-Jean Gros
21 octombrie 1805 în faţa amiralului Nelson.
Înfrângerea a fost decisivă de această dată, Anglia
păstrând supremaţia asupra mărilor până la sfârşitul
războiului.
Pe uscat însă, francezii erau imbatabili. La Ulm, apoi la
Austerlitz, armatele austriece şi cele ruseşti au fost
distruse. Austria a fost obligată să încheie o pace
separată total defavorabilă. Soarta Prusiei, care a
intervenit în ajutorul aliatelor sale, a fost hotărâtă în numai şase zile, amata prusacă fiind
înfrântă la Iena.
Rămasă singură, Rusia a fost înfrântă la Eylau şi
Friedland, astfel luând sfârşit cea de-a treia coaliţie
antifranceză.
În 1815, încurajat de dezbinarea aliaţilor care îl
obligaseră să abdice după Bătălia Naţiunilor de la
Leipzig din 1813, Napoleon a părăsit Insula Elba
pornind în aventura celor 100 de zile.
Reîntronat, el a început să viseze la refacerea marelui
imperiu, dar, înfrânt în bătălia de la Waterloo din
iunie 1815, a fost silit din nou să abdice şi să se
retragă în exil pe insula Sf. Elena, unde avea să
moară, în condiţii neclare, la 5 mai 1821.
– Istoria românilor –
După moartea lui Iancu de Hunedoara, rolul de
apărător al creştinătăţii la Dunărea de Jos a fost
asumat de Vlad Ţepeş, domn al Ţării Româneşti
(1456 – 1462, 1476).
În 1459, la îndemnul papei Pius al II-lea, care
încerca să relanseze cruciada antiotomană, şi în
înţelegere cu regele Ungariei, Matei Corvin, Vlad
Ţepeş a refuzat plata tributului. Apoi l-a prins şi l-a
tras în ţeapă pe Hamza, paşa de la Vidin. În iarna
anului 1461 – 1462, domnul român a întreprins o
incursiune fulgerătoare la sud de Dunăre,
distrugând dispozitivul militar turcesc din zonă. Mehmed al II-lea a reacţionat imediat, pornind
cu o armată numeroasă împotriva lui Vlad Ţepeş. În tabăra turcească se afla şi Radu cel
Frumos, fratele voievodului român, care crescuse la curtea sultanului.

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 22

Tablou istoric
Domnia lui Mihai Viteazul a coincis cu constituirea de
către papa Clement al VIII-lea a unei alianțe cu Spania,
Imperiul Habsburgic, ducii de Toscana, Mantova şi
Ferrara.
Acţiunea sa politică a început în 1594 cu uciderea
creditorilor turco-levantini şi masacrarea garnizoanei
turceşti din Bucureşti. Astfel, Ţara Românească s-a
alăturat Ligii Sfinte. Principele Transilvaniei, Sigismund
Bathory pusese bazele unei alianţe antiotomane prin
tratatul cu Aron Vodă, domnul Moldovei. Organismul „Izgonirea turcilor la Călugăreni‖
politico-militar era ataşat Ligii Sfinte. La 20 mai 1595 s-a Theodor Aman
încheiat un tratat între Ţara Românească şi Transilvania,
„[...] Plecai inimos să-l întâlnesc [pe
prin care Mihai Viteazul devenea membru al alianţei
Sinan] cu acei puţini oameni ce-i
antiotomane. Exprimând
raporturile tensionate dintre aveam, şi când ajunsei la Călugămarea boierime şi domn, tratatul îl dezavantaja pe Mihai, reni, aflai că toţi sunt gata de luptă,
care devenea locţiitorul lui Sigismund Bathory.
deci eu, chemând numele lui DumÎn vara anului 1595, infidelitatea lui Mihai a determinat nezeu, mă încăierai cu ei într-o băreacţia Porţii. Încă de tălie, în aşa fel că ţinu toată ziua,
la 14 mai, sultanul unde făcui mare pagubă turcilor,
declarase Moldova şi spre ruşinea lui Sinan-paşa [...]; aşa
Ţara
Românească că în acea bătălie au fost omorâţi
provincii turceşti şi patru paşi şi şapte sangeac şi am
numise la conducerea câştigat cincisprezece tunuri şi un
lor paşale. Campania steag verde al profetului Mahomed,
lui Sinan Paşa la mult preţuit de dânşii şi foarte respectat, pe care l-am trimis Măriei
nord de Dunăre a atins apogeul la 23 august 1595, în
Sale Împăratul [Rudolf al II-lea].‖
bătălia de la Călugăreni, încheiată cu victoria lui Mihai.
Mihai Viteazul despre bătălia de la
Acesta s-a retras spre munţi aşteptând sprijinul lui Călugăreni
Sigismund, în timp ce Sinan a ocupat Bucureştiul şi şi-a
numit reprezentanţii în administraţie. Cu ajutorul lui Bathory, Mihai a reluat ofensiva şi i-a
alungat pe otomani dincolo de Dunăre. Ulterior, în 1597 – 1598, Mihai s-a eliberat de sub
tutela lui Sigismund Bathory, a încheiat pace cu turcii şi un tratat de alianţă cu Rudolf al IIlea, împăratul Austriei, impunându-se ca factor esenţial al coaliţiei creştine în sud-estul
Europei
În anii 1877 – 1878, pe fondul problemei orientale, s-a desfăşurat războiul ruso-otoman în
care s-a implică şi România, din dorinţa de a obţine independenţa faţă de Imperiul Otoman.
În urma încheierii convenţiei militare cu Rusia la 4 aprilie 1877, România a declarat război
puterii suzerane, iar la 9 mai, Mihail Kogălniceanu proclama independenţa de stat a
României: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare.‖
La chemarea guvernului român, Grigorescu a revenit în ţară şi a plecat pe front, în calitate de
reporter artistic. Grigorescu a asistat la toate etapele
campaniei, cu excepția celei din urma, culminând cu atacul de la Smârdan, căruia îi va
închina totuşi marea sa compoziţie, terminată în 1885

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 23

Tablou istoric

- Secolul al XX-lea „Dacă ar trebui să fac bilanţul secolului al
XX-lea, aş spune că a trezit cele mai mari
speranţe concepute vreodată de omenire şi a
distrus toate iluziile şi idealurile.‖
Yehudi Menuhin, muzician
Războiul declanşat în 1914 s-a dovedit un
nou tip de conflict, nemaiîntâlnit până atunci
în istorie. A fost numit „Războiul cel Mare‖
deoarece ţările angajate au folosit toate
resursele economice şi umane de care
dispuneau. Acest război total a determinat
mobilizarea întregii populaţii în vederea
menţinerii
şi
dezvoltării
capacităţii
economice,
care
devenise
un
factor
determinant în obţinerea victoriei, intervenţia
statului în economie pentru a orienta
industria aproape exclusiv spre producţia
destinată frontului. Războiul economic
urmărea slăbirea capacităţii de luptă a
adversarului.

„Gassed‖ John Singer Sargent
„Condiţiile de viaţă sunt abominabile. Măcinaţi de frig, de paraziţi, prost hrăniţi, înfruntând în
fiecare zi moartea şi nebunia, oamenii trebuie să
reziste în ciuda bombardamentelor artileriei şi atacurilor duşmanului. Imediat ce trec de parapetul
care protejează tranşeea pentru a porni la asediul
liniilor duşmane, soldaţii pătrund într-un infern în
care domnesc mitraliera, tunul cu tir rapid, grenada şi chiar gazul asfixiant. Astfel, ofensivele sfârşesc în general în hecatombe, şi aceasta pentru o
bucată de teritoriu de câţiva kilometri, adesea pierdut din nou după câteva zile sau după câteva ore,
în timpul contraatacului inamic.‖
S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei

Consecinţă a modului în care învingătorii
primei conflagraţii înţeleseseră să impună pacea,
dar şi a crizei economice din anii 1929 – 1933, cel
de-al doilea război mondial a demarat inevitabil în
urma preluării puterii în Germania de către liderul
nazist Adolf Hitler. Prin numărul victimelor şi prin
distrugerile material e enorme, acest conflict
armat a afectat zeci de milioane de oameni.
În marile bătălii din vara anului 1942 a fost
angrenată şi armata română, ţara noastră intrând în război alături de Axă prin aderarea la
Pactul Tripartit la 23 noiembrie 1940, ca urmare a pierderilor teritoriale din vara anului
1940 şi a promovării la putere a generalului Antonescu.
Bătălia de la Sevastopol s-a
desfăşurată între 30 octombrie 1941 şi 4 iulie 1942, forţele Axei având ca obiectiv

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 24

Tablou istoric
cucerirea bazei navale de la Marea Neagră. Armata a 11-a germană, condusă
de Enrich von Manstein, a asediat oraşul folosind tancuri, avioane şi cele
mai mari piese de artilerie de care dispuneau la momentul respectiv.
Marinarii şi puşcaşii marini ce apărau Sevastopolul au continuat să lupte
chiar şi după ce instalaţiile defensive fuseseră distruse, germanii având
nevoie de 27 de zile pentru a desăvârşi cucerirea oraşului. Trupele române
participante la asediul Sevastopolului erau comandate de generalul Gh.
Avramescu. După cucerirea oraşului, diviziile române au înaintat spre cotul
Donului, în stepele din sudul Rusiei şi în Caucaz. La bătălia Stalingradului,
armata română a pierdut 159 000 de militari. Ulterior, România căutat
soluţii pentru ieşirea din război, iar după înlăturarea mareşalului
Antonescu, la 23 august 1944, a trecut de partea coaliţiei antihitleriste.

„Nu mă pot împiedica să cred că acesta este cel mai
violent secol din istoria omenirii.‖
William Golding,
laureat al Premiului Nobel, scriitor

Profesor Raluca Milea

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 25

Curiozităţi matematice

O
plăcintă
se
poate
tăia
în
8
bucăți
din
3
miș cări?
• În anul 2700 î. Hr. egiptenii introduc calendarul bazat pe 365 de zile.
• ―sinus‖ ș i ―cosinus‖ au fost introduș i în limba română în 1820 de către matematicianul
Gheorghe Lazăr?
Leonardo da Vinci anticipează încă din anul 1491 construirea ceasului cu pendul? Acesta va fi
conceput două sute de ani mai târziu, în anul 1656, de matematicianul german Christiaan
Huygens.
În anul 1800 î. Hr. mesopotamienii alcătuiesc primele tabele de înmulțire.
Primul ―calculator‖ apare în 1623 ș i este realizat de Wilhelm Schickard? Maș ina este denumită
Speeding Clock ș i putea face singură adunări ș i scăderi dar numai cu numere compuse din
maxim 6 cifre.
În plan, dintre toate figurile geometrice cu acelaș i perimetru, cercul are aria cea mai mare?
În anul 46 î. Hr. Iulius Cezar introduce, la sfatul astronomului Sosinge, calendarul compus din
trei ani de 365 de zile ș i un an de 366 de zile
În anul 1603 d. Hr. sunt găsite al ș aselea ș i al ș aptelea număr perfect. Acestea sunt numerele
miliardelor ș i, respectiv, a sutelor de miliarde.
Cuvântul cifră derivă din cuvântul ş(i)Fr care în limba arabă înseamnă zero?
Semnul (=) folosit astăzi, a fost introdus de matematicianul englez Robert Recorde ( 1510 - 1538)
în lucrarea sa " Grădina artelor" ?
Cuvântul algebră derivă tot dintr-un cuvânt arab: el-g(e)Br, folosit pentru prima oară de
matematicianul arab Al-Karism la 830 în titlul cărţii sale?
Cifrele arabe au fost introduse în occidentul creştin la mijlocul secolului al X-lea, de către
Gerbert d'Aurillac?
Ne-am obiș nuit să vedem în matematică o ș tiință exactă, aproape rigidă, care are un domeniu
fix de activitate, dar.... aș a să fie?
Ș tiința în evoluția ei istorică a întâlnit o serie de ciudățenii ce se constituiau în tot atâtea semne de
întrebare. După clarificarea lor, ele erau trecute într-un capitol special de „ curiozități ‖.
Ș i matematica are un asemenea capitol, destul de voluminos, care după o cunoaș tere cât de
cât amănunțită reuș eș te să trezească interesul față de această ș tiință ș i în acelaș i timp reuș eș te să
relaxeze, să descrețească frunțile, să ducă pe un nou făgaș gândurile.
Cine ș i-ar putea închipui că banalele numere au constituit obiecte de studiu, că de-a lungul anilor o
serie de matematicieni ( numărul lor crescând în progresie geometrică ) s-au consacrat studierii lor,
iar rezultatele au devenit curiozități?
Încă din antichitate se cunoș teau 4 numere perfecte: 6;28;496;8126, iar Euclid a demonstrat
că orice număr de forma
este un număr perfect dacă
este un număr prim.
Numărul lor a crescut, ajungând la 8 în secolul al XVI-lea ș i abia la sfârș itul secolului al XIX-lea s-a
găsit ș i cel de al 9-lea număr format din 37 de cifre.
Nu mai puțin curios este grupul numerelor amiabile. Prin numere amiabile se înțelege un ș ir format
din grupuri a două numere care prezintă particularitatea că fiecare din ele este egal cu suma
divizorilor celuilalt.

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 26

Curiozităţi matematice
Primele trei perechi de numere amiabile sunt:
284
220
17296
18416
9369584
9437056
Dar să urmărim evoluția unui grup de numere mai cunoscut: numerele
prime.
Existența lor a generat un lanț întreg de întrebări, dintre care cea mai interesantă
mi s-a părut limitarea lor:
Până la 10 sunt 5 numere prime, reprezentând 50%;
Până la 100 sunt 26 numere prime, reprezentând 26%;
Până la 1000 sunt 169 numere prime, reprezentând 16,9%;
Până la 10000 sunt 1230 numere prime, reprezentând 12,3%;
Până la 100000 sunt 9593 numere prime, reprezentând 9,593%.
Tabelul poate fi continuat, dar este suficient pentru a arăta că procentajul
numerelor prime scade simțitor. Tocmai acest procentaj a constituit punctul de
susținere că procentul numerelor prime față de numărul numerelor naturale tind
către zero.
Cu alte cuvinte există un interval ( 0; +∞ ) în care nu există nici un număr prim.
Afirmația este incorectă pentru că ea nu a putut fi demonstrată nici prin
generalizare ș i nici prin metoda inducției complete.
Împotriva ei s-a ridicat o demonstrație nouă, prin care s-a putut arăta că ș irul lor
este infinit.
Apariția ș i dezvoltarea algebrei a deschis căi noi în cunoaș terea numerelor.
Rezolvarea ecuațiilor a scos la iveală alte grupuri de numere, dintre care cel mai
interesant grup îl formează numerele transcendente.
Cel mai cunoscut număr transcendent este

. În antichitate a avut valoarea 3,

apoi, pentru o exactitate mai mare, s-au calculat ș i alte valori ale lui
egală cu 3,14.....

, valoarea fiind

Abia în secolul al XVII-lea a dus discuția valorii
pe drumul ei cel adevărat,
demonstrându-se matematic că nu prezintă nici o valoare fixă. Alt număr
transcendent extrem de important este numărul e, care a fost adoptat de către Neper,
ca bază a logaritmilor naturali, numiți ș i logaritmi neperieni.
Numărul e este limita expresiei

, când n tinde spre +∞, valoarea lui este de

2, 7182845904523536......
Profesor Ramona Beşleagă
2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 27

Creierele tinere se remodelează mai rapid
Acum 10 ani, neurologii au făcut o descoperire
surprinzătoare: regiunea creierului care este dedicată
procesării imaginilor putea fi reprogramată pentru a
interpreta informaţiile tactile. Studii recente vin cu noi
descoperiri privind reprogramarea creierului
Oamenii de ştiinţă care studiau creierul au făcut o
descoperire surprinzătoare: regiunea creierului care în mod
normal este dedicată procesării imaginilor a fost
reprogramată pentru a interpreta informaţiile tactile, cum
sunt cele furnizate de mişcarea vârfurilor degetelor peste
literele alfabetului Braille.
Experimente ulterioare au dezvăluit un fenomen similar în
alte regiuni ale creierului. Cu toate acestea, aceste studii nu
au răspuns la întrebarea dacă această capacitate a creierului
de a se reprograma este disponibilă la orice vârstă ori doar la vârste fragede.
Un nou studiu realizat de neurologi de la MIT, în colaborare cu cercetători israelieni indică faptul că
reprogramarea creierului este mai uşor de realizat în primii ani de viaţă. Cercetătorii au descoperit că o
mică parte a cortexului vizual care procesează mişcarea s-a reorganizat doar în creierul celor care s-au
născut orbi, nu şi în cel al persoanelor care au orbit, din diverse motive, pe parcursul vieţii.
Noua descoperire, descrisă în numărul din 14 octombrie al revistei Current Biology, arată modul în
care creierul îşi stabileşte conexiunile în primii ani de viaţă şi i-ar putea ajuta pe cercetători să înţeleagă
cum să optimizeze abilitatea creierului de a se reprograma mai târziu în viaţă. Acest lucru ar deveni de o
importanţă crucială în contextul în care progresele recente din domeniul medicinei fac posibilă activarea
vederii persoanelor care s-au născut oarbe.
REPROGRAMAREA CREIERULUI
În anii '50 şi '60 savanţii au început să creadă că anumite funcţiuni ale creierului se dezvoltă normal
doar dacă un individ este expus unui flux de informaţie relevantă, ca de exemplu informaţia vizuală ori
limbajul, într-o anumită perioadă a vieţii sale. După aceea, teoretizau cercetătorii, creierul îşi pierde
abilitatea
de
a
se
schimba
ca
reacţie
la
input-uri
externe.
Studiile pe animale au oferit dovezi în sprijinul acestei teorii. De exemplu, pisicile cu ochii acoperiţi pe
timpul primelor luni de viaţă nu au mai putut recăpăta vederea după ce ochii le-au fost eliberaţi. În
schimb dacă pisicilor li se acoperă ochii pentru perioade similare la maturitate, nu survine nici o
modificare în ce priveşte capacitatea de a vedea.
Cu toate acestea, în ultimii ani au apărut indicii conform cărora lucrurile sunt un pic mai complicate
în fapt. Mulţi neurologi sunt de părere astăzi că după o anumită perioadă este foarte dificil, dar nu
imposibil să reprogramezi creierul.
Cercetătorii americani de la MIT au vrut să vadă dacă o parte a creierului denumită complexul
temporal median poate fi reprogramat în orice moment al vieţii ori doar în perioada de început a vieţii. Ai
au ales să studieze această parte a creierului, întrucât reprezintă una dintre cele mai studiate zone de
procesare a informaţiilor vizuale. La cei care pot vedea, complexul temporal median este specializat
pentru procesarea mişcării.
În câteva cazuri în care pacienţii au pierdut funcţiile specifice acestei părţi a creierului în ambele
emisfere, aceştia nu puteau observa mişcarea într-o secvenţă animată. De exemplu, dacă cineva turna
apă în faţa lor, aceşti pacienţi vedeau un şuvoi nemişcat, "îngheţat" de apă. Studii anterioare au arătat
că la orbi, zona denumită complexul temporal median este reprogramată şi este implicată în procesarea
sunetelor, dar aceste studii nu au făcut diferenţa între cazurile de orbi de la naştere şi cei care şi-au
pierdut vederea mai târziu în viaţă.

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 28

Creierele tinere se remodelează mai rapid
MAI DEVREME VERSUS MAI TÂRZIU
În noul studiu MIT, cercetătorii au studiat
trei grupuri de subiecţi - orbi de la naştere, cu
vederea neafectată şi subiecţi care şi-au pierdut
vederea în cursul vieţii. Folosind scanarea prin
rezonanţă magnetică funcţională (fMRI), subiecţii
au testat complexul temporal median pentru a
observa dacă acesta reacţionează la sunete cum
ar fi paşi apropiindu-se. Rezultatele au foarte
clare: reacţia a putut fi observată doar la orbii de
la naştere.
Scanarea sugerează că cei care au orbit mai
târziu în viaţă şi-au dezvoltat în prima parte a
existenţei abilitatea de a procesa input-uri vizuale,
iar după orbire creierul nu s-a mai reprogramat pentru a procesa informaţie
auditivă. Orbii la naştere nu au stimulat niciodată zona testată, iar creierul s-a
remodelat în aşa fel încât aceasta să fie folosită pentru procesarea sunetelor.
Trebuie, conform unuia dintre cercetători, să înţelegem că perioada de început
a vieţii conţine anumite ferestre de oportunitate care determină modul în care creierul
va funcţiona. Aceasta nu înseamnă că experienţa ulterioară nu contează, dar este mai
uşor de modelat creierul în cazul în care unele experienţe au loc pe parcursul acestor
ferestre de oportunitate.
Un alt aspect important relevat de studiul amintit este acela că în creierul celor
care sunt orbi de la naştere există o comunicare superioară celorlalţi între zona
complexului temporal median şi cortexul prefrontal. Această conexiune întărită ar
putea explica modul în care se reprogramează creierul pentru a procesa informaţia
auditivă în zona complexului. Studii anterioare au încercat să găsească grupări de
neuroni mai mari care să explice comunicarea superioară între părţile menţionate ale
creierului, dar au găsit că traficul deşi superior, se desfăşoară pe "străzi" de aceleaşi
dimensiuni.
Întrebarea fără răspuns deocamdată este: poate creierul reînvăţa? Cum diferă
procesul învăţării într-un creier adult faţă de creierul unui copil? Studii viitoare care
se vor dedica aflării răspunsului la această întrebare vor aduce probabil într-un timp
rezonabil răspunsul...

Profesor Tudorița Nicolescu

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 29

Între oglinzi paralele
―Între oglinzi paralele şi niciodată identice imaginea obiectului reflectat nu este aceeaşi‖
JURGIS BOLUTIŞAITIS – ―Oglinda‖
Elevii se raportează diferit la disciplinele de învăţământ şi la fiecare profesor în parte, deosebirile
de atitudine ţinând aproape în exclusivitate de metoda şi de arta comunicării.
O primă constatare este aceea că profesorului i se cere foarte multă flexibilitate în raporturile cu
elevii, calitate care trebuie să se întemeieze pe acceptare şi înţelegere. Profesorul bun este acela care
nu are în minte modelul unic al elevului silitor şi disciplinat, ci acela care descoperă într-o mare
variaţie de comportamente, tipuri felurite de elevi, care prin capacităţile şi calităţile lor se înscriu în
categoria conduitelor exemplare.
Apoi, presupunând că toţi profesorii au baza teoretică necesară asigurării nivelului ştiinţific al
lecţiilor, elevii cred că diferenţele dintre unii şi alţii se fixează exclusiv în planul artei şi măiestriei
comunicării – însuşiri care sunt determinate deopotrivă de rigoarea metodică şi de un anumit har.
Într-o altă ordine de idei, profesorii buni sunt acei pedagogi care, păstrând distanţele impuse de
calitatea şi răspunderea lor, ştiu să se apropie de elevi asemenea unor părinţi, în sensul celor care
sunt legați de aspiraţiile viitoare.
Adesea, elevii simt nevoia să se confeseze profesorilor lor, pentru ca, aflând sfaturile şi
îndrumările cele mai bune, încurajările şi îndrumările autorizate, să se elibereze de anumite obsesii,
îndoieli şi chiar stări de disperare. Strâns legate de acestea, elevii consideră că profesorii trebuie să
realizeze un contact permanent cu familiile lor, astfel încât pretenţiile şi cerinţele acestora să fie pe
deplin armonizate cu exigenţele şcolii, cu analizele şi constatările acesteia.
Însuşirea, care în viziunea elevilor defineşte cel mai bine personalitatea profesorului este
obiectivitatea. Toate marile bucurii sau marile tristeţi ale vieţii şcolare sunt legate indiscutabil de
prezenţa sau absenţa acestei calităţi esenţiale. Un prim mod de manifestare a obiectivităţii ar fi la
variaţiile lui morale, temperamentale. Buna sau proasta dispoziţie, liniştea sau conflictele din familie,
bucuriile sau necazurile profesionale, toate acestea se resimt adeseori în comportamentul profesorilor
şi îndeosebi, în aprecierile acestora. De dorit ar fi ca toate aceste capricii şi inconsecvenţe să fie lăsate
în pragul uşii, iar în clasă profesorii să-şi fundamenteze judecăţile pornind numai şi numai de la
calitatea, precizia şi cantitatea cunoştinţelor. De asemenea, obiectivitatea mai înseamnă ca profesorul
să înţeleagă că există limite superioare diferite până la care se pot ridica eforturile şi performanţele
elevilor, iar diferenţele care apar în clasă şi la răspunsuri pot fi normale, fireşti.
Pornind de aici, profesorul nu trebuie să considere întotdeauna rea voinţă sau încăpăţânare
răspunsurile care nu îi dau satisfacţie şi să admită că uneori şi în spatele acestora se ascunde multă
străduinţă şi multă dorinţă de afirmare. Este preţuit profesorul care acceptă această relaţie şi care o
tratează cu respect şi înţelegere, ştiut fiind că viaţa poate avea criteriile şi ierarhiile sale proprii, care
nu coincid întotdeauna cu cele fixate de şcoală.
Un număr mare de elevi consideră că sunt cu adevărat valoroşi acei profesori care ştiu să-şi
facă îndrăgită materia pe care o predau. „Noi îndrăgim sau nu un obiect de învăţământ în funcţie de
puterea cu care ne convinge de utilitatea lui‖.
În ceea ce priveşte climatul general din timpul lecţiilor, elevii sunt de părere că atitudinea cu
adevărat productivă este numai aceea care instituie o atmosferă de relaxare şi de destindere, de
încredere şi de stimulare, condiţii care dau posibilitatea şi elevilor mai timizi să participe la activităţi,
la dezbateri, fără teamă că sunt „taxaţi‖ pentru eventualele nesiguranţe în răspunsuri.
Concluzia este una singură şi anume aceea că noi, profesorii, avem datoria să ne privim din
când în când în oglinda fără greş a judecăţii elevilor, asigurând unitatea deplină dintre exigenţele
noastre şi doleanţele acestora.
Profesor Constantina Stoean

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 30

Unor alţi nostalgici

Generaţie nouă , tu , generaţie nouă !
De-ai iubi liceul viselor vers cu vers , minus cu minus , un catren ţi-ar fi povara .
N-a fost bun şi n-a fost rău , a fost aşa cum a fost să fie ...
Aşa cum şi Haret a fost :
Spiritual , cu energie sau serios , minuţios ,
Cu precizie , cu lauri
Aşa cum şi Haret a fost !
N-a fost el nici foarte paşnic , ne-am luptat cu-ambiţie ,
Însă când a dat tezaur , n-a sculptat ce-o fi să fie !
De te-ai aşteptat la multe , multe-oi ţine amintire :
Şi-o poveste de iubire şi-o formulă şi-o simţire ...
Şi-un profesor peste ani , de l-oi întâlni pe stradă
Tot cu dor ţi-oi aminti , de suflat , de scris pe tablă ...
Ne-am fost dragi unii cu alţii , poate mult , poate puţin ,
Ca n-ai cum să stai aievea şi să râzi şi să suspini.
Elev Alin Ispas

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 31

Stabilirea vârstei diferitelor obiecte
cu ajutorul carbonului—14
Una dintre cele mai interesante aplicaţii recente ale radioactivităţii constă în
determinarea vârstei materialelor care conţin carbon, prin măsurarea radioactivităţii
izotopului carbonului 14 conţinut de acestea. Această metodă de stabilire a vârstei cu
radiocarbon – pusă la punct de chimistul fizician american Willard F. Libby (născut în
1908, a primit premiul Nobel pentru chimie în 1960), - permite o precizie de aproximativ
200 ori. În momentul de faţă metoda poate fi aplicată la materiale a căror vârstă nu
depăşeşte 50.000 de ani.
Carbonul 14 ia naştere într-un ritm constant în straturile superioare ale atmosferei.
Neutronii din radiaţiile cosmice transmută azotul în carbon 14, conform reacţiei:
Radiocarbonul este oxidat la bioxid de carbon, care este amestecat intim cu bioxidul
de carbon deja existent în atmosferă datorită curenţilor de aer. Concentraţia staţionară
de 14C creat în atmosferă de radiaţiile cosmice este de aproximativ un atom 14C la 1012
atomi ce carbon obişnuit. Bioxidul de carbon, atât cel radioactiv, cât şi cel neradioactiv
este absorbit de plante, care fixează carbonul în ţesăturile lor. Animalele care se hrănesc
cu aceste plante fixează câte un atom radioactiv 14C . Atunci când o plantă sau un
animal moare, mărimea radioactivităţii carbonului fixat în ţesături conţine, la fiecare
1012 atomi, câte un atom radioactive 14C , şi această mărime este determinată de
cantitatea prezentă de radiocarbon, care la rândul său, corespunde stării staţionare din
atmosferă.
După trecerea a 570 de ani (timpul de înjumătăţire a radiocarbonului 14 ), jumătate
din atomii de carbon-14 s-a dezintegrat, iar radioactivitatea materialului scade, la
jumătate. După 11520 ani, din radioactivitatea iniţială rămâne numai la un sfert şi aşa
mai departe. Determinând prin urmare, radioactivitatea unei probe de lemn, carne,
cărbune, piele, corn sau a unei alte rămăşiţe a unei plante sau a unui animal, se poate
afla numărul de ani care au trecut de la data când carbonul a fost extras din atmosferă.
Practic, metoda datării cu radiocarbon a anumitor vârste, se aplică astfel: o probă
material, conţinând circa 30 g carbon, este arsă şi transformată în bioxid de carbon:
acesta este redus elementar sub formă de negru de fum. Se determină apoi activitatea B
a carbonului elementar, cu ajutorul unui contor Geiger, care se compară cu activitatea B
a unei probe recente de carbon, care este de 15.3 ± 0.1 dezintegrări pe minut şi pe
gramul de carbon. Vârsta probei se calculează din ecuaţia pentru reacţie de ordinul întâi
unde (A) reprezintă concentrația moleculei A (în moli * l-1 ), iar d (A) dt este viteza
de descreştere a concentraţiei în timp. K se numeşte constantă de viteză de ordinul întâi.
Metoda a fost verificată prin măsurători asupra inimii unui arbore gigantic de seguaia,
despre care se ştie din numărarea inelelor concentrice din trunchi – că are 2928 ± 50 ani.
Această verificare ca şi altele, făcute de exemplu cu lemnul găsit în morminte egiptene
din prima dinastie, vechi de 4900 ani, a fost foarte satisfăcătoare.

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 32

Stabilirea vârstei diferitelor obiecte
cu ajutorul carbonului—14
Până în momentul de faţă, metoda datării cu radiocarbon a fost aplicată prin
mai multe mii de probe . Una dintre concluziile mai importante la care s-a ajuns este
că ultima glaciaţie din emisfera nordică s-a produs acum circa 11400 ani.
Probele de lemn culese dintr-o pădure îngropată din Wisconsin (SUA) în care
toate trunchiurile copacilor erau doborâte într-o aceeaşi direcţie ca şi cum ar fi fost
culcate de un gheţar, s-au dovedit vechi de 11400 plus sau minus 700 ani.
Vârsta eşantioanelor de materiale organice culese din ultima perioadă de
glaciaţie din Europa este de 10800 plus sau minus 1200 ani. Multe probe de materie
organică, de exemplu cărbuni , culese din vechile aşezări omeneşti găsite în emisfera
occidentală au fost datate la 11400 ani, au fost găsite şi altele, foarte puţine, datând
de 30.000 ani.
S-a putut determina erupţia vulcanului Mazama, din sudul Oregonului (SUA),
erupţie care a dus la crearea locului Crater, s-a produs cu 6453 plus sau minus 250
ani în urmă; această datare s-a făcut folosind cărbunii dintr-un arbore doborât de
erupţieO erupţie anterioară a aceluiaşi vulcan, veche de 9053 plus sau minus 350 ani
a fost datată prin examinarea unor sandale de sfoară găsite în peştera Fort Rock, din
aproprierea vulcanului. Grotele Lascaux de lângă Montignac (Franţa) conţin multe
picturi şi desene de mare valoare, făcute de oamenii preistorici, cărbunii găsiţi în
aceleaşi grote s-au dovedit vechi de 15.516 plus sau minus 900 ani. Ambalajul de
pânză în care au fost găsite manuscrisele de la Marea Moartă ale cărţii lui Isaia a fost
datat la 1917 plus sau minus 200 ani; mai înainte de această determinare se credea
că manuscrisele datează din primul sau al doilea secol înainte de era noastră.
Ştiaţi că..
....100 milioane de atomi aranjaţi în lanţ nu au o lungime mai mare de 1 cm?
....1cm3 de electroni cântăreşte 30.000 tone? Este greutatea aproximativă a trei
cruciș ătoare.
....pentru a număra moleculele de H ce se
găsesc într-o jumătate de litru de apă ar fi
necesar 150.000 de ani, cu condiţia să o facă toţi
locuitorii globului şi ca fiecare om să numere în
fiecare secundă câte o moleculă de H?
....pentru obţinerea 1 g de radiu se
folosesc 500 tone de minereu, 500 tone de
reactivi, 1000 tone de cărbune, 10.000 tone de
apă?
Elev Florin Tătaru

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 33

O călătorie pe aleea timpului
„Imaginaţia este începutul creaţiei‖
George Bernard Shaw
Inventarea ceasului ca instrument de măsurare a timpului a izvorât dintr-o necesitate a
evoluţiei societăţii omeneşti, realizarea lui sub formă cât mai atractivă, interesantă, deosebită,
în concordanţă cu posibilităţile tehnice şi gusturile oamenilor.
Pornind de la primele ceasuri, cadranele solare folosite pentru prima dată în Egiptul
Antic şi clepsidra cu nisip din Evul Mediu, s-a ajuns la ceasurile atomice realizate prima dată
în 1969 şi au o precizie de o secundă la 1,6 milioane ani.
Fantezia executării ceasornicelor a dat la iveală adevărate comori de frumuseţe,
gingăşie, bun gust, umor şi bună dispoziţie.
În rândurile ce urmează, prezentăm câteva „curiozităţi‖ aflate în patrimoniul Muzeului
Ceasului.
Ceasul cu apă – realizat la Londra în 654 de Charles Razner; funcţionează pe principiul
lanţului de fântână;
Ceasul privighetoare – are montată o minusculă privighetoare care se balansează în ritmul
secundelor. Cadranul este cuibul, care prin rotire, indică ora faţă de o limbă fixă;
Ceasul umbrelă – realizat în Anglia, are ceasul montat pe mânerul umbrelei;
Ceasul de buzunar – de provenienţă elveţiană, cu balans vizibil care se întoarce o dată la 8
zile;
Ceasul giroscopic – de provenienţă franceză, acoperit cu o cupă de sticlă, care se întoarce
o singură dată pe an;
Ceasurile de buzunar – cu instalaţie muzicală şi figurine, care interpretau melodii la ore
fixe;
Ceas de provenienţă elveţiană, de voiaj, care arată simultan ora Europei occidentale şi ora
Europei orientale;
Ceasul de masă cu cadran rotativ la baza pendulului;
„Euphonion‖, ceas monumental de provenienţă austriacă, cu instalaţie muzicală pe
principiul discului perforat;
Ceasul bărbierului - de provenienţă germană, are montată deasupra carcasei o figurină
mobilă, care la ore fixe simulează bărbieritul;
Ceasul tablou cu figurine mobile – reprezintă un atelier de fierărie care la ore fixe simulează
mişcări specifice acestei ocupaţii;
Ceasul ştampilă – la simpla apăsare pe document imprimă ora şi data;
Ceasul miniatural – este de provenienţă italiană pe al cărui cadran apare şi dispare o
garoafă la fiecare 15 secunde;
Ceasul cu carcasă şi pendul mobil – funcționează prin autopendulare;
„Orchestron‖, combină muzicală elveţiană ce funcţionează pe principiul mecanismului de
ceas, dotat cu orgă, instrument de percuţie, figurine mobile care
acţionează sonor conform melodiei imprimate.
Invităm pe toţi doritorii de frumos să treacă pragul acestui
muzeu. Se merită.

Elev Gabriel Lazar
2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 34

Am fost cândva licean
Un om cult înseamnă o minte deschisa către bunătate şi frumusețe.
Nicolae Iorga
Au trecut doi ani de când am părăsit băncile scolii… doi ani de când am schimbat viața
de liceu pe cea de facultate, doi ani de când am schimbat caietul cu pătrăţele pe colile
umplute cu grijă de-a lungul unui curs… Acolo nu mai sună clopoțelul, nu mai vezi copii
speriați de cataloagele... acolo frica de diriginte şi cearta din ora de dirigenție se transforma în
dorința de a avea pe cineva să îți explice pas cu pas ce trebuie să faci, de cineva care deș i te
cearta, te poate ajuta când ai nevoie ....
Cei mai buni prieteni mi-au fost întâi colegi de liceu... încă mai vorbim cu nostalgie de
primele note primite, de primele peripeții împreună, de profesorii preferați şi cei de care ne era
teama… Încă avem discuții în contradictoriu despre ce profesor era cel mai bun şi care era cel
mai exigent, însă cu toții suntem de părere că liceul şi ceea ce am învăţat aici ne-a fost util în
primul an de facultate, ne-a ajutat să ne maturizam, să fim siguri pe ce ș tim, pe ce putem şi
ne-a dat încredere indiferent de facultatea pe care am ales-o...
Din punctul meu de vedere liceul a fost cea mai frumoasa perioada a vieții... timiditatea
o lăsasem în ș coală generala iar responsabilitatea mă aș tepta la porțile facultăţii, deci cei
patru ani de liceu au fost prilejul ideal pentru a lega noi prietenii, a-mi fixa personalitatea, a
afla cat mai multe despre mine raportat la oamenii din jurul meu şi nu în ultimul rând, de a
acumula noi cunoș tințe.
As minți să spun că am fost pasionata de toate materiile din liceu, as minți să spun că
am învăţat ora de ora sau că mi-am petrecut pauzele studiind pentru materia care urma... dar
în acelaș i timp as minți să spun că nu am fost niciodată interesata de ce se preda la ș coală, de
datele în care aveam programate tezele, de temele pe care le aveam... Gândind la rece,
consider că am fost un elev mediocru dar acest lucru nu face decât să mă bucure. Am reuș it
să trec cu bine atât de liceu cat şi de examenul de bacalaureat dar am în acelaș i timp cele mai
frumoase amintiri; alături de o buna parte din colegii mei am reuș it să organizam petreceri de
neuitat, excursii pline de peripeții, plimbări pline de amintiri...
Deș i mi se pare ciudată postura din care scriu acest articol cred că a venit momentul să
trag şi o concluzie... Acum că ați intrat în Colegiul ―Spiru Haret‖ cred că ați fost preveniți de
toți prietenii/rudele/colegii că acesta chiar este un liceu unde se învaţă, un liceu în care se
pune accent pe ce ș tii şi pe ce trebuie să ș tii... Majoritatea profesorilor sunt exigenți, oferă note
ș ocante la prima vedere[ un 10 din ș coală generala reprezintă un 6, 7 daca ai noroc în liceu]
dar toate aceste ―trucuri‖ nu vor fi folosite decât în favoarea voastră, a elevilor... Şi de toate
acestea nu vă veți da seama acum doar pentru că zic eu că este aș a, vă veți da seama când vă
veți vedea notele la BAC, sau notele examenelor viitoare şi sper ca, la fel că mine, veți ajunge
să apreciați profesorii pe care îi judecați pentru notele mici.
N-aș vrea nici să vă plictisesc, nici să vă dau prea multe detalii despre viața de liceu care
vă aș teaptă... că un absolvent însă cred că e de „datoria‖ mea să vă spun să învăţaţi cat simțiți
voi că este necesar pentru a putea ajunge unde vă doriți şi să vă bucurați de tot ceea ce vă
rezerva anii de liceu.
Alexandra Ungureanu
Absolvent—Promoţia 2010
2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 35

Lacrima… de pe obraz...

Nu pot dormi noaptea deloc,
Vin gânduri, gânduri care mă sufoc,
Si în pace nu mă lasă,
Mă prind mereu ca într-o ―plasă‖.
Printre ele caut o scăpare,
Voi putea găsi oare??
Cu ele mă lupt îl al meu interior,
Îmi aduc aminte de orice dor…
Cu ele mă lupt acum,
Poate voi găsi un nou drum,
Dar, dar... un nou gând am găsit,
Ceva frumos de nedespărțit…
Un gând din anii tinereții,
Când eram pe primul drum al vieții,
În curcubeul copilăriei când am păşit,
Multe lucruri am mai găsit.

Pe obraz o lacrimă,
A început încet, încet să cadă,
O lacrimă care distrugea tot ce găsea în
cale,
Era atât de sfâș ietoare…
O lacrimă curată şi limpede ca un râu
rece,
Pe obrazul mea ea trece,
Trece şi nu se poate oprii,
De ea eu îmi voi aminti!!
O lacrimă ca strălucirea lunii între stele,
Un luceafăr care niciodată nu va piere,
Era atât de cristalină,
Blândă, suavă şi plină de lumină.

De prietene mi-am amintit,
O emoție puternică inima mi-a topit,
Copilăria este ca un fulg de nea,
Ca şi iarna când se aș terne aievea.
De ea cu toții avem parte,
Apoi totul se uita şi se pune într-o carte,
O carte a vieții pe care mereu o poți
deschide,
Si în ea, cu siguranța, te poți destinde.

Lacrima este mereu cu mine,
Atât la rău cat şi la bine,
Mă sprijin necondiționat,
Fără a face niciun pact.
Ea vine când nici nu te aș tepți,
Poți fii fericit sau poți să regreți,
Las-o să îşi urmeze al ei curs,
Să se duca unde are de dus…

Absolvent Bianca Kovaci
2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 36

2012, ANIVERSARE UNESCO

FEBRUARIE

PAGINA 37

2012, ANIVERSARE UNESCO

2012
Idealuri haretiene

AN I
NUMĂR II

VIVAT, HARET!
Nu vi se pare că timpul trece mai repede de ceva vreme ? Cum că puţinii dintre voi nu sunt conştienţi de asta. Parca nici n-am fi observat că s-a mai scurs un „timp‖ al vieţii noastre de şcolari. De fapt, la cât de scurtă a fost luna de
când a apărut primul număr al revistei ―Idealuri haretiene‖, am putea chiar să facem abstracţie de existenţa ei şi să ne
ancorăm mai mult în frumoasele „amintiri‖ lăsate în paginile celui de-al doilea număr apărut. Doar aşa înțelegem gândurile şi speranţele, trăirile şi frământările care păstrează în rândurile scrise de voi. Uşa redacţiei vă este deschisă,
spre a vă păstra preocupările vârstei voastre. Şi asta pentru că Spiru Haret înseamnă, mai întâi de toate, patronul spiritual al Colegiului nostru, Spiru Haret şi, nu în ultimul rând, iniţialele colegiului.
Şi titlurile revistelor noastre, Glas haretian şi Idealuri haretiene şi-au spus cuvântul! Poartă amprenta spiritului
nostru de iniţiativă, nu degeaba suntem unici prin spiritul haretian! Este atât de frumos să participi la o competiţie şi
să lupți pentru tine şi pentru cei din jur. Este atât de frumos să crezi în ţelul tău şi să-l ştii datorat ţie şi dascălilor
tăi...
Nu uitaţi să vă afirmaţi, nu uitaţi că vârsta voastră este sinonimă cu bucuria, cu veselia, cu dragostea de oameni
şi vise şi viaţa vă va răsplăti ! Să omagiem omul, ideile şi faptele sale nepieritoare folosite de generații de români.
Fiți mereu aș a haretienilor!
Minodora Petrişor
Responsabil C.D.I.

COLEGIUL “SPIRU HARET” PLOIEŞTI

CENTRUL DE DOCUMENTARE

STRADA CONSTRUCTORILOR,

SI INFORMARE

NUMĂRUL 8
TELEFON / FAX: 0244-512161
MAIL: spiruh2003@yahoo.com
SITE: www.spiruh.ro

MAIL: cdi_sh.ploiesti@yahoo.com

ISSN 2284 __9203
ISSN-L 2284__9203

FEBRUARIE

SITE: www.cdi.spiruh.ro


Related documents


revista cdi 2
prezentarea comunei vulcana pandele
despre parts4cars
revista cdi
janet nails   oja uv semipermanenta
reguli copy


Related keywords