revista cdi (PDF)

2012
Idealuri haretiene

AN I
NUMĂR I

IDEALURI HARETIENE
REVISTA
CENTRUL
DE
DOCUMENTARE
ŞI
INFORMARE
SPIRU HARET
PLOIEŞTI

ISSN 2284—9203
ISSN-L 2284—9203

DRAGĂ CITITORULE,
Cortina se ridică, pe scenă făcându-şi apariţia
o noua revistă. Cu fiecare pagină citită, vei fi mai
bogat, mai încrezător în viaţă şi iubire, în bucurie şi
speranţă, în împlinire şi credinţă.
Idealurile haretiene nu sunt numai cuvinte, ci
te evidenţiază în momentul în care eşti pus să decizi, să acţionezi, să optezi, să alegi. Paleta aceasta
este destul de amplă şi credem că articolele vor
avea ecou în rândul tuturor elevilor. Noi de fapt căutăm înclinaţii, aptitudini, preferinţele elevilor, iar
dorinţa cea mai mare este să ne sincronizăm cu
aceste aşteptări.
Sperăm ca, însufleţiţi de gânduri sensibile, curate şi devotate, să-ţi oferim cititorule, posibilitatea
de a parcurge uşor şi cu interes, conţinutul variat al
revistei, satisfăcând cât mai multe gusturi şi pasiuni
din primul număr omagial al revistei. De partea
noastră a fost mereu voinţa de a arăta ce putem,
incredere nelimitată în forţele noastre-şi ale voastre!
-, spirit de învingător şi, mai presus de toate,
harnicie pentru ceea ce facem. Langa noi au fost

“Deschide
cartea ca să
înveţi ce au
gândit alţii;
închide
cartea ca să
gândeşti tu
însuţi”
mereu colegii si conducerea colegiului care
ne-a susţinut într-ale scrisului si nu în ultimul rând biblioteca C.C.D. Prahova.
Elogiem şi ne înclinăm în faţa marelui
Caragiale. Solemnitatea şi bucuria aniversării de astăzi va continua pentru alte personalităţi prahovene cu care ne mândrim.
Să ne întoarcem gândurile cu respect şi
admiraţie pentru ei şi să putem sădi în sufletul elevilor „scânteia” dragostei pentru cunoaşterea şi preţuirea pe care o merită strădania lor care nu se poate măsura şi nici exprima în câteva cuvinte.
Acceptând această provocare, am dovedit că nu suntem un simplu grup de slujitori ai cuvintelor, ci că vă reprezentăm pe
voi, cei care doriţi să vă auziţi între atâtea
glasuri mature prea preocupate de stresul
cotidian.
Şi atunci, vă dăm întâlnire, aşadar, în
paginile de revistă acum şi in viitor...
Colectivul de redacţie

IDEALURI HARETIENE

NUMAR OMAGIAL

IDEALURI HARETIENE

PAGINA 1

CUPRINS

Omagiu Caragiale

pag. 2

Un eveniment de suflet

pag. 3

Simt enorm şi văd monstruos
pag. 4
Pedagogi şi elevi “de şcoală nouă”
pag. 6
O privire către viitor

pag. 7

Drum către civilizaţie

pag. 8

Despre Caragiale

pag. 9

Mon Cher,

pag. 10

Grosse chaleur

pag. 11

Ai fost sublim, monşer, dar ne lipseşti cu desăvârşire!

pag.14

Sacul şi peticul (glumă literară)
pag. 15
Oraşul lui Caragiale

pag. 16

Remember Caragiale

pag. 17

Gânduri în timp

Colectiv editorial:
Profesor Mihai Sandu, director;
Profesor Petre Petrişor, director adjunct;
Profesor Adriana Vlad, consilier educativ;
Colectiv de redacţie:
Minodora Petrişor, redactor şef;
Cristina Dinu, redactor adjunct;
Daniela Smoleanu, design şi tehnoredactare;
Colaboratori:
Bibliotecar C.C.D. Mihaela-Oana Niculescu
Profesor Mara Chiricu;
Profesor Alina Dinu;
Profesor Irina Iliaş;
Profesor Liliana Creţu;
Elev Alin Ispas;
Elev Florin Tătaru;
Elev Iulian Lixandru;
Elev Luminiţa Smoleanu;
Elev Olga Enache;
Elev Tudor Smoleanu.

IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 2

IDEALURI HARETIENE

OMAGIU CARAGIALE
Numărul omagial al revistei „Idealuri
haretiene” îşi propune să marcheze aniversarea a 160 de ani de la naşterea marelui clasic
român, I.L. Caragiale, în cadrul unor suite
de activităţi dedicate „Anului Caragiale”.
Ne dorim ca acest proiect să dureze şi să exprime în mod autentic idealurile ce reflectă
conştiinţa elevilor entuziaşti şi cea a dascălilor lor, cei care însufleţesc acest moment de
aniversare omagială. Ne propunem cu această ocazie festivă a lansării primului număr al
revistei să reflecte gândurile şi glasurile sufletelor noastre prahovene, toate adresate marelui Caragiale.
Pe viitor intenţionăm ca această revistă să reprezinte pasiunea profesorilor şi a elevilor, în încercarea de a reuni preocupări şcolare şi extraşcolare, oglindindu-ne astfel pe
fiecare dintre noi, liceul nostru, echipa CDI, toţi cei care au desemnat revista “Idealuri
haretiene” drept mijloc de exprimare a propriilor gânduri, sentimente şi intenţii.
În acest sens vom organiza diferite concursuri tematice, prezentări de carte, expoziţie de desene, vizionare de filme, toate privind opera marelui dramaturg.
Apariţia unei generaţii noi de reviste, revistele online, presupune un alt fel de aşteptare. Poate că este o regulă a vieţii ca viitorul să întreacă prezentul şi, tocmai de aceea,
la lansarea „Idealurilor haretiene”, noi nu putem fi decât încrezători, exigenţi şi gata să
modelăm şi să confirmăm aşteptările cititorilor.
Profesor Mihai Sandu
Director

IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 3

IDEALURI HARETIENE

UN EVENIMENT
DE SUFLET
În ziua de 30 ianuarie 2012 ne-am
întâlnit cu entuziasm la Centrul de Documentare şi Informare al colegiului
nostru pentru a omagia cel mai mare
dramaturg român, Ion Luca Caragiale.
Ne-am gândit ca la această aniversare, din cadrul Anului Caragiale 2012,
să marcăm cu respect 160 de ani de la naştere şi centenarul morţii sale.
Activitatea de azi mai are un scop: lansarea revistei online a C.D.I.-ului intitulată
„Idealuri haretiene”. Revista înseamnă pentru noi un vis devenit realitate, o realizare
pentru care putem fi invidiaţi.
Aceasta apare datorită implicării unor cadre didactice pasionate şi a unor elevi dornici de literatură. Unii mai harnici alţii mai pricepuţi, dar destui pentru a realiza acest număr omagial.
Primul număr este dedicat personalităţii scriitorului Ion Luca Caragiale şi reprezintă
respectul nostru pentru autorul atât de apreciat.
Articolele din revistă omagiază opera lui Caragiale şi cuprind gânduri legate de necesitatea lecturii acesteia.
Consider revista un mod, o cale de a umple goluri şi a reconsidera activităţi uneori
uitate: cititul, scrisul, ascultarea, documentarea, dar şi plăcerea de a face cu propriile forţe o REVISTĂ.
Acest produs al muncii noastre va fi dedicat
anual unei personalităţi prahovene. Sperăm
că va reflecta în fiecare an lucruri, fapte, iniţiative ale evoluţiei noastre spirituale şi culturale.
Profesor Petre Petrişor
Director adjunct

IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 4

IDEALURI HARETIENE

SIMT ENORM ŞI VĂD
MONSTRUOS
Salutare, dragi moftangii, Mitici, urmaşi ai republicanilor de la Ploieşti!
Azi, la ceas aniversar, observăm că spiritul lui Nenea Iancu, e viu. Iar personajele sale trăiesc printre noi. Le întâlnim pretutindeni: la colţ de stradă,
în parc, atunci când deschidem televizorul sau când citim gazeta. Caragiale
ne urmăreşte. Mitică e etern. E în noi. Râdem de el, dar îl adorăm în acelaşi
timp.
Atitudinea sa caustică nu s-a manifestat doar în creaţiile sale, vorba sa
acidă şi neiertătoare i-a biciuit pe mulţi dintre contemporanii săi. De o inteligenţă sclipitoare, nenea Iancu nu ierta cu observaţia sa tăioasă, pe nimeni. Nici pe moftangii, nici pe
capetele încoronate ale vremii, nici pe marile talente contemporane lui. Nici măcar pe genialul Eminescu. Era crud, lucid, teatral chiar şi în viaţa de zi cu zi. Se juca cu măştile mereu. În operă, dar şi în viaţă.
Dar o făcea subtil, derutant, triumfând întotdeauna asupra nefericitului său interlocutor care nu avea
nicio şansă în faţa ironiei nemiloase a lui Caragiale.
Replicile sale, celebre in epocă, au rămas la fel de celebre şi post-mortem, perpetuându-se
pâna în ziua de azi, sub forma unor anecdote.
Astfel, se spune că, fiind coleg de redacţie cu Eminescu, la ziarul Timpul, Caragiale îl provoca pe acesta adesea, cu scopul făţiş de a-l irita şi a-i da replica finală. Unul dintre duelurile verbale dintre cei doi, s-ar fi desfăşurat cam aşa:
- Auziţi voi, declamă Eminescu, nimeni nu poate să distrugă veşnicia, care ca o torţă luminează poezia.
- Nu se poate Mihai, zise Caragiale, privind mirat la Eminescu. Nu se poate bre omule…
-O fi, dar ce cunoşti tu Iancule din Magavad-Gita, se repezi dânsul spre Caragiale,
întinzându-i sub ochi volumul din care încerca să traducă pentru rubrica Diverse a ziarului, câteva versete budiste, cerute de paginator.
-Mofturi, bă, mofturi: n-auzi tu, mofturi scrise pentru nebuni ca tine, se strâmbă Caragiale,
aruncând cu dispreţ volumul.
Alteori, Caragiale care nu se prea omora cu cititul, dar care dorea să afle despre scrierile
lui Kant, fără a face prea mult efort, îl provoca pe Eminescu la lungi discuţii filozofice în urma cărora
afla despre viziunea marelui gânditor, ocolind astfel, lectura în sine. Pe tot parcursul acestor discuţii,
nenea Iancu juca rolul contrariatului pentru a-l face pe Eminescu să dea cât mai multe amănunte: Măi,
îi zicea lui Eminescu, drept să-ţi spun, mie Kant al tău mi se pare a fi un mare moftangiu. Eminescu,
indignat că îndrăzneşte să-l vorbească de rău pe Kant, pe care nu-l cunoaşte, se înteţea şi-i vorbea ceasuri întregi despre rostul ideilor lui în istoria filozofiei. Caragiale, ca să-l ţie mereu cald, era totdeauna
nedumerit şi pornit spre contraziceri.
O altă anecdotă care circula pe atunci, era despre o audienţă avută la regele Carol I:
-Maiestate, o să vă rog să mă împrumutaţi cu o mie de lei…
IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 5

IDEALURI HARETIENE

- Regele nu împrumută, regele dă.
-Da, dar Caragiale nu ia, Caragiale numai imprumută…
Un martor ocular relata la vremea respectivă că C.D.Gherea, amicul lui Caragiale, dorea
să-l determina să colaboreze la revista sa Literatură şi ştiinţă. Scena se petrecea chiar în restaurantul
gării din Ploieşti:
- Bine, bre omule, toţi la câţi m-am adresat, mi-au dat câte ceva. De ce nu vrei să-mi dai şi tu o
bucată?
- Ce să-ţi dau, ce să-ţi dau? Cum crezi tu că are cineva chef de scris, când intră seara
acasă şi foc nu, ciai nu, tutun nu?
Gherea înţelese cum se punea problema şi, scoţând portofelul, îi dădu o mie sau două mii
de lei, si-i zise:
- Na foc, na ciai, na tutun, de-acum scrie. Când îmi dai bucata ?…
După un timp, Gherea îl reîntâlneşte pe Caragiale şi-i reproşază că acesta nu i-a mai dat
articolul, la care marele satiric îi ripostă:
- Bine , mă, Costică, acum foc am, ciai am, tutun am, ce-mi trebuie să mai scriu, mă?
Nici poetul Macedonski nu a scăpat de răzbunarea lui nenea Iancu. Se spune că la o conferinţă pe care trebuia să o ţină Caragiale, Alexandru Macedonski ar fi
pus un grup de persoane să îl fluiere pe acesta, pentru a-l face de ruşine.
Caragiale care fusese prevenit de ce i se pregătea, scoase un ţignal din
buzunar şi începu să fluiere din acesta, întrecându-se cu publicul până îl
potoli, apoi ieşi cu o încheiere superbă : -Da, domnilor, sunt satisfăcut.
Conferenţiar fluierat de public s-a mai văzut, dar public fluierat de
conferenţiar, nu cred.
Acestea sunt doar câteva dintre anecdotele care circulă pe seama
lui Caragiale. Veridicitatea lor poate fi integrală sau doar parţială, dar
suficientă pentru a relata generaţiilor viitoare, despre geniul satiric al
lui nenea Iancu.
MIHAELA-OANA NICULESCU,
BIBLIOTECAR CASA CORPULUI DIDACTIC PRAHOVA

IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 6

IDEALURI HARETIENE

PEDAGOGI ŞI ELEVI
“DE ŞCOALĂ NOUĂ”
Educaţia mileniului al treilea se concentrează în jurul a patru
verbe: A FI, A ŞTI, A FACE, A TRĂI, considerându-le premise fundamentale pentru integrarea elevilor în comunitate.
Cu toate acestea, se pune întrebarea în ce măsură şcoala - în
care eu (profesorul) predau, eu (elevul) învăţ sau eu (părintele) îmi duc copilul pentru a fi educat – poate
răspunde unor astfel de imperative moderne.
Un răspuns pozitiv este înfiinţarea Centrului de Documentare şi Informare, care oferă acces la cărţi,
informaţii computerizate, proiecte interdisciplinare, parteneriate cu reprezentanţi ai comunităţii.
Existent de câţiva ani şi în Colegiul „Spiru Haret” – Ploieşti, acest centru a preluat cu succes rolul bibliotecii tradiţionale, asigurând accesul tuturor la universul cărţilor şi îmbogăţindu-ne aventura cunoaşterii şi cu un spaţiu de studiu primitor, modern, adaptat cerinţelor actuale. C.D.I.-ul trece totuşi de la
A FI şi A ŞTI la A FACE, deoarece el a constituit în aceşti ani locul desfăşurării unor activităţi educative, seminarii, dezbateri, cursuri pentru diseminare proiecte Grundtvig sau Comenius, lansări de carte,
reprezentări scenice, vizionări ale unor spectacole de teatru. Aşadar, treptat, şi profesorii şi elevii au învăţat să înveţe „altfel”, să ştie din proprie experienţă, să schimbe metode, concepţii, viziuni. Aşa se face
că toţi am învăţat A TRĂI într-un mediu şcolar inovator,
ne-am adaptat aşteptările, comportamentul la „exigenţele” unei investiţii materiale şi umane unice în
judeţ, posibilă datorită eforturilor unui profesor documentarist inimos, cu spirit de iniţiativă şi unor manageri care au înţeles importanţa schimbării mentalităţii asupra noilor educaţii.
Poate tocmai de aceea, de câte ori călcăm pragul acestui univers inedit destinat documentării şi
informării, ne amintim de ceea ce spunea
I.L.Caragiale: Cele mai importante lucruri în
lume au fost realizate de oameni care au continuat să încerce chiar şi când se părea că nu
mai este nicio speranţă.
Cum totul porneşte de la oameni pentru oameni, este firească prezenţa lui
nenea Iancu în paginile revistei Idealuri
haretiene, pentru că învăţăturile sale rămân,
dincolo de ironie şi umor, conştiinţa serioasă a
ceea ce suntem şi a ceea ce ar trebui să devenim.
Semnat:
Un pedagog

IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 7

IDEALURI HARETIENE

O PRIVIRE CĂTRE
VIITOR
Din ce în ce mai mulţi tineri în zilele noastre
folosesc Internetul ca sursă de comunicare mai degrabă, decât de documentare şi informare. Facebook,
twitter, messenger sunt doar câteva exemple de întâlniri virtuale pentru tinerii care din comoditate sau timiditate nu îndrăznesc să iasă în lume şi să se confrunte
face-to-face. Şi, din păcate, fac toate acestea în detrimentul studiului, al explorării propriei culturi sau ignoranţe.
De aceea, existenţa centrului de documentare şi informare ne transpune într-o lume a viitorului
centru de culturalizare al tinerilor care, din teribilism sau din nevoia sinceră de a fi diferiţi de vechile
generaţii, refuză să fie catalogaţi drept „şoareci de bibliotecă‟ sau „tocilari‟. Tinerii viitorului ştiu că
nimic nu mai poate fi construit ca în epoca comunistă prin memorarea sloganelor fără sens, prin redarea
mimetică a informaţiei transmisă de profesor.
Ei ştiu că viitorul este al acelora care ştiu să filtreze informaţia, să o asimileze natural, să o folosească pentru a produce ceva original, autentic. Aceia care reuşesc să facă acest lucru vor putea schimba
lumea, vor face să dispară facsimilurile, kitschurile, erzaţurile şi aceia sunt tinerii care folosesc centrele
de documentare şi informare în folosul dezvoltării personale aşa cum scriitorii şi geniile trecutului foloseau saloanele de cultură şi bibliotecile naţionale.
Copiii noştrii trebuie să aibă acces la astfel de centre de documentare şi informare, precum este
centrul nostru, al Colegiului „Spiru Haret‟, pentru ca, într-un mediu relaxat şi deschis, să poată gândi
liber, să poată învăţa fără a fi constrânşi, conform stilului lor propriu de învăţare.
Ca profesor de engleză am desfăşurat multe cursuri în centrul de documentare pentru că aici am
găsit instrumentele necesare unei ore de curs moderne în conformitate cu progresul tehnologiei de vârf
cu care elevii sunt obişnuiţi să lucreze, fiind pentru ei un mediu atât de familiar şi palpitant.
Aici, parcă, elevii se simt pe un teritoriu nici pe departe advers, arid, ci prietenos, propice ieşirii
din carapace, un tărâm plin de viaţă în care ei se desfăşoară eliberaţi de inhibiţiile şi prejudecăţile învăţării convenţionale, tradiţionale. Centrul de documentare îi ajută, de fapt, să facă primii paşi în lumea
aceasta a informaţiilor haotice şi să facă faţă în mod flexibil exploziei de domenii emergente.
Dacă întregul mediu şcolar ar fi adaptat la paramentrii existenţiali actuali, având ca obiectiv
principal pregătirea elevilor pentru condiţiile de viaţă moderne, dacă educaţiei i s-ar aloca fonduri suficiente pentru transformarea fiecărei clase într-un centru de documentare, informare şi învăţare atunci
copiii s-ar îndrepta spre şcoală surâzând la gândul că acolo îi aşteaptă o poartă deschisă către viitor, un
viitor al cărui orizont pot măcar să-l întrezărească cu speranţă şi încredere.
Prof. Alina Teodora Dinu

IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 8

IDEALURI HARETIENE

DRUMUL CĂTRE
CIVILIZAŢIE
Revistele pe care şcoala noastră le redactează au menirea
de a pune elevul în situaţia de a comunica la nivel, pe teme propuse de ei sau de profesorii lor. E un altfel de dialog, mai degrabă o ,,conferinţă” deschisă spiritului lor
cercetător, de tineri neliniştiţi, preocupaţi şi de altceva decât de gloria efemeră a V. I. P.-urilor, de modă, de luptele
dintre găştile de cartier, de telenovele…
Din fericire, la Colegiul ,,Spiru Haret” avem copii formaţi în atmosfera valorilor autentice, iar profesorii lor continuă această ,,îmblânzire” – vorba lui Constantin Noica! –
începută de acasă. În sensul acesta, le suntem recunoscători părinţilor care înţeleg să-şi
onoreze angajamentul de colaborare cu şcoala, pe care l-au semnat la începutul ciclului
liceal, pentru că adolescenţii de azi şi dintotdeauna au nevoie de o consecvenţă a demersului pedagogic, mai ales când legile fluctuează.
Aşadar, vedem salutară oportunitatea publicării unor pagini pe teme de literatură,
ştiinţe, limbi străine, sărbători culturale, pentru că ele antrenează elevul în aplicarea unor
criterii juste de apreciere, îl pun în situaţia de a descoperi prin efort individual subtilităţile
muncii publicistice şi îl educă în spiritul Cetăţii, aşa, restrânse, la limitele şcolii sale, sau
extinse la aria lumii virtuale.
Sperăm să înţeleagă din această experienţă ceea ce oamenii au descoperit demult,
dar nu au aplicat întotdeauna: că drumul cel mai scurt către civilizaţie este cultura.
Fie ca ,,Anul Caragiale” să le aducă satisfacţii intelectuale şi de notorietate în lumea
şcolară, astfel încât să-i contrazicem, pe cât ne stă în putinţă, pe moftangii!
Profesor Cristina Dinu

IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 9

IDEALURI HARETIENE

DESPRE CARAGIALE
"Lucrarea d-lui Caragiale este originală, comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viaţa noastra socială de astăzi şi le dezvoltă cu semnele lor caracteristice."
T.Maiorescu
"Destinul lui Caragiale ilustrează exemplar cazul scriitorului aflat într-o neîncetată hărţuială cu contemporanii. Dacă nu a reuşit să-i învingă, a ştiut cel puţin să-i contrarieze. Apariţia lui în literatura română a iscat o
sumedenie de nedumeriri, de iritări şi de adversităţi, parte dintre ele nestinse complet nici astăzi."
Liviu Papadima
"Pornind de la oamenii vremii lui, Caragiale este un critic al oricărei societăţi. Ceea ce îl particularizează
este virulenţa excepţională a criticii sale. Într-adevăr, omenirea, aşa cum ne e înfăţişată de acest autor, pare a nu
merita să existe. Personajele sale sunt nişte exemplare umane în aşa măsură degradate, încât nu ne lasă nici o
speranţă. [...] Niciodată stăpânite de un sentiment de culpabilitate, nici de ideea vreunui sacrificiu, nici de vreo
altă idee, (« de vreme ce avem un cap, la ce ne-ar mai sluji inteligenţa », se întreabă ironic Caragiale), aceste
personaje cu conştiinţa uimitor de liniştită sunt cele mai josnice din literatura universală."
Eugene Ionesco- "Portretul lui Caragiale 1852-1912", ,,Note şi contranote”
,,Persiflat ca autor de mofturi comice, Caragiale a voit să demonstreze în nuvele de analiză psihologică,
în care un factor important îl ocupă factorul ereditar, că este un scriitor serios. Asta l-a făcut să dea acestor excepţionale studii un ton uneori sumbru. Cu toate că nu era străin de preocupările naturaliştilor, rămâne un realist,
aşezându-şi fără ostentaţie tabloul clinic pe fondul social şi ridicându-se până la eternul uman.”
G. Călinescu – ,,Omul şi opera”
“Caragiale n-a gãsit , nu l-a lãsat inima sã vadã ridicolul în viata tãrãnimii - cum n-a gãsit , n-a
vãzut , nu l-a lãsat inima sã vadã ceva omenesc în viata claselor nouã.”
G.Ibrãileanu
“Geniul lui era unul din punctele nediscutate ale crezului naţional . Si tot dispreţul pe care-l arunca el admiratorilor si invitaţilor sãi n-ajungea ca sã-i stirbeascã lucru rar pe lume - dreptul de a zice si de a face oricui orice , de a jigni sentimentul public în orice formã ,
de a sta împotriva vremii sale , si când greşea ea , si
când era el greşitul . ”
Nicolae Iorga
Profesor Irina Iliaş
IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 10

IDEALURI HARETIENE

MON CHER,
M-am decis să-ţi trimit o epistolă. Da, domnule! Adica o petiţiune despre starea actuală a naţiunii! Parol!
Aici, in Republica Ploieşti totul este aşa cum am lăsat eu! Nimic nu s-a schimbat! Curat murdar,coane! Căci ştii să se
schimbe primesc, pe ici, pe acolo, prin punctele esenţiale, dar să nu se modifice nimic in esenţă! Stai să-ţi spun!
O cunoşti pe Piscupeasca, la care ţine mult Dăscaleasca, care o iubeşte pe Diaconeasca, colegă cu Popeasca, vecina
lui Preoteasca, care întamplător e soră cu Georgeasca, mama domnului x, elev in clasa…(Ei! asta nu contează), care are o
problemă la matematică. Ca să nu mai rămâie corigent şi anul acesta, toate forţele s-au unit şi să vezi cum se minunează
urbea când trece Domnul Goe…-Curat murdar!
Mai deunăzi, pe stradă, întâlnii nişte cetăţeni mai turmentaţi,cu pancarde şi se tot întrebau: “ Dar eu cu cine votez?”
Pe omoarea mea, domn’le , că nici eu nu ştiu!
Cică au pierdut o scrisoare de maximă importanţă, care, mon cher, ar fi schimbat ceva! Dar cum ai observat
“Pleacă ai noştri, vin ai noştri! Număram steagurile două câte două! Dar suntem cei mai tari! Noi, republicanii, cei ce ne
educăm copii la şcoli înalte , facem shopping la Paris şi ne zbatem pentru naţiune.
Încotro?Om vedea! Parol domne! Pe onoarea mea! De nu mă crezi, uită-te in jur! Rochii scumpe, palate, birje sport
şi odrazle educate! Ei, ce zici?
Al tău confident, Luca.
P.S. Nu uita ne-ntâlnim la “Five o’clock” să citim presa. Anunţ-o şi pe Piscupeasca, ştii tu, la care ţine mult…
Prof. Mara Chiricu - O republicană
I’ve decided to send you a letter. Yes, Sir ! I mean a petition about our nation’s current state of affairs ! Parol !
Here , in Ploieşti Republic , everything is today as I myself left it , years ago ! Nothing has really changed ! Filthy
clean , Sir ! You know I’ve always accepted to change some things , here and there , in the most important points , but
nothing from the root !
Let me tell you something! You know Mrs. Piscupescu , that is loved by Mrs Diaconescu , who is mate with Mrs Popescu ,who is Mrs Preotescu’s neighbour , who is simply , by chance , Mrs Georgescu’s sister , who is Mr X’s mother , the
student from the … th grade ( Er, this doesn’t matter ) , who has a big problem with Maths . To avoid repeating the year,
once again , all the forces get united and bought him a new RS4 Audi . And you should see the whole town watching Mr. Goe
driving – Filthy clean !
A day or two ago , I met some drunken citizens on the street , wearing some banners and wondering : “who should I
vote for? “ On my honour , Sir , I don’t know either !
They said that they had lost a very important letter , which , mon cher , could have changed something ! But , as
you’ve already noticed “Our friends are leaving ! Our friends are coming ! , we are still counting the flags two by two . But
we are still the greatest ! We – the Republicans – we who educate our children at the highest schools , we , who go shopping to Paris and fight for the national welfare.
Where are we heading for ? We’ll see ! Parol – Mon’cher ! On my honour ! If you don’t believe me , look around !
Beautiful dresses , paces, sport cars and educated offspring. So, what do you say?
Yours faithfully, Luca
PS. Don’t forget to come to “Five O’clock” , to read the newspaper. Let Mrs. Piscupescu know, you know, the one
that is loved by ….
Prof. Mara Chiricu – A republican
IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 11

IDEALURI HARETIENE

GROSSE CHALEUR
DE ION LUCA CARAGIALE
Monsieur: Le monsieur, il est là?
Intendant: Oui, mais il m’a ordonné de dire qu’il est parti à la campagne…
Monsieur: Dis-lui que c’est moi qui suis venu.
Intendant: Je ne peux pas faire ça.
Monsieur: Pourquoi?
Intendant: Sa chambre est fermée.
Monsieur: Frappe pour qu’il ouvre.
Intendant: Mais, il a pris la clé quand il est parti.
Monsieur: Donc, est-il parti?
Intendant: Non, monsieur, il n’est pas parti.
Monsieur: Mon pote, tu es idiot!
Intendant: Mais non, monsieur.
Monsieur: Tu dis qu’il n’y est pas.
Intendant: Mais non, il y est, monsieur.
Monsieur: Mais, n’as-tu pas dit qu’il était parti?
Intendant: Non, monsieur, il n’est pas parti.
Monsieur: Alors, il est à la maison.
Intendant: Non, il n’est pas parti à la campagne, il est sorti tout simplement.
Monsieur: Où?
Intendant: En ville.
Monsieur: Où!?
Intendant: À Bucarest.
Monsieur: Alors, dis-lui que je suis venu.
Intendant: Quel est votre nom?
Monsieur: Que t’importe?
Intendant: Pour le lui dire.
Monsieur: Lui dire quoi? D’où sais-tu que lui dire si je ne te l‘ai déjà dit? Attends que je te le dise; ne sois pas
impatient…A son arrivée dis-lui qu‟il a été cherché par...
Intendant: Qui?
Monsieur: Par moi.
Intendant: Votre nom, s’il vous plaît ?
Monsieur: C’est suffisant! Il me connaît… On est amis…
Intendant: Bien, monsieur.
Monsieur: Tu as compris?
Intendant: J’ai compris
Monsieur: Ah!… Dis-lui qu’on doit se rencontrer sans faute.
Intendant: Où?
Monsieur: Il le sait… Mais il doit y venir sans faute.
Intendant: Quand?
Monsieur: Quand il peut.
IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 12

IDEALURI HARETIENE

Intendant: Très bien.
Monsieur: Tu as compris?
Intendant: Ca y est, c’est compris.
Monsieur: Ah!… et s’il voit notre ami…
Intendant: Quel ami?
Monsieur: Il le sait!… il doit lui dire que l’affaire est tombée car j’ai parlé avec la
personne … Ne l‟oublie pas !
Intendant: Impossible ?!
[ …]
Monsieur: Ah!… Tu sais quoi? Ne lui dis rien, car il se peut que tu ne retienne pas les personnes. Je passe ce soir
le lui dire… A quelle heure M. Costică vient-il dîner?
Intendant: Quel M. Costică?
Monsieur: Ton maître.
Intendant: Quel maître, monsieur?
Monsieur: Le tien… M. Costică.
Intendant: Mon maître ne s’appelle pas M. Costică. Il est propriétaire.
Monsieur: Bien. Et s’il est propriétaire qu’importe ?
Intendant: Il s’appelle M. Popesco.
Monsieur: Et?
Intendant: Et ?!
Monsieur: Et ?!... Bien sûr … Popesco, propriétaire … bien… et?
Intendant: Je ne le sais pas.
Monsieur: Il ne s’appelle pas Costică Popesco?
Intendant: Non.
Monsieur: Ce n’est pas vrai.
Intendant: Mais si, monsieur.
Monsieur: Tu vois?!
Intendant: Quoi?
Monsieur: S’appelle-t-il Costică?
Intendant: Non, il s’appelle Mitică.
Monsieur: Mitică?… pas possible!… On est quelle rue?
Intendant: Numéro 11 bis…
Monsieur: Il ne s’agit pas de 11 bis.
Intendant: Monsieur a dit qu’il ne voulait pas le numéro 13, car c’est fatal.
Monsieur: Il ne s’agit pas de 13… Je demande : Quel est le nom de la rue?
Intendant: La rue Pacienţii…
Monsieur: La rue Pacienţii?… Impossible!
Intendant: Non, monsieur, c’est la rue Pacienţii.
Monsieur: Alors, ce n’est pas ça.
Intendant: Mais c’est ça.
Monsieur: Non.
IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 13

IDEALURI HARETIENE

Monsieur: Par contre, je cherche la rue Sapienţii, 11 bis, rue Sapienţii, M. Costică
Popesco.
Intendant: Alors?
Monsieur: Alors…
Intendant: Alors, ce n’est pas ici.
Monsieur: Très bien.
[ …]
Monsieur: S’il vous plait, madame, vous savez où est la rue Pacienţii?
La vieille dame: C’est ici.
Monsieur: Oh, non!… Quel gâtisme !… Fouette, cocher !
[ …]
Monsieur: Jeune homme, on est quelle rue ?
Le garçon: La rue Pacienţii…
Monsieur: Tu es bête !… Fouette, cocher !
[ …]
Monsieur: Sergent!
Sergent: Ordonnez!
Monsieur: Vous ne savez pas où est la rue Pacienţii?
Sergent: C’est celle-ci.
Monsieur: Impossible.
Sergent: Mais non.
Monsieur: …chez M. Popesco, numéro 11 bis…
Sergent: Ah oui, un peu plus haut, sur la gauche, des maisons jaunes à auvent dans la cour …
Monsieur: Ah!… Alors l’intendant est stupide!… Merci!… Tourne, cocher!

Profesor Liliana Creţu

IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 14

IDEALURI HARETIENE

AI FOST SUBLIM, MONŞER, DAR NE LIPSEŞTI CU
DESAVÂRŞIRE!
„Este la Caragiale un umor inefabil ca şi lirismul eminescian, suprapus observaţiei ori criticii şi până la
un punct independent, constând în << caragialism>> adică într-o manieră proprie de a vorbi”
G. Călinescu
Locul naşterii lui Caragiale s-a chemat, până de curând Haimanale. Satul s-a numit apoi Vornicul Mărgineanu, după numele dregătorului de prin acele părţi. Pe la 1852 însă, nu se putea vorbi de o aşezare statornică de
oameni cu o organizare administrativă. După tradiţia locală, numele de Haimanale ar fi fost dat în decădere vechiului cătun de către egumenul Mănăstirii Mărgineni, Macarie, acelaşi cu care colaborase Luca Caragiale.
Micul Ion Luca a zburdat, până a fost dat la şcoală, prin poienile pădurii mănăstireşti; dacă este adevărat
că de la vârsta cea mai fragedă se fixează trăsăturile temeinice ale firii, copilul îşi caută camarazi oriunde, fără
ifose de domnişor, cu ţigănuşii şi odraslele ţăranilor după el. Îl vedem, cu închipuirea, organizând jocurile şi punând la cale tot felul de ghiduşii. Când avea trei sau patru ani i s-a născut o surioară, Elena, botezată după numele
bunicii materne şi mângâiată de familie cu diminutivul Lenci. În climatul dulce al locurilor păduroase ferite de
vânturi, cu păduri târzii, copiii stăpâneau peste plaiurile de verdeaţă şi poalele dealurilor.Bunii părinţi n-ar fi putut
stăpâni pornirile zglobii ale lui Ion, desigur nespus de pârdalnic, a cărui isteţime nativă era privită cu admiraţie şi
indulgenţă.
Posteritatea – cuvânt prin care înţelegem strict generaţia noastră – a păstrat despre personalitatea
omenească a lui Caragiale prejudecata boemei. O biografie romanţată, cu naive mijloace apologice şi cu o pretinsă viziune tragică a existenţei marelui scriitor, îl situează în atmosfera fumurie a vieţii de cafenea. În paranteză, şi
acest amănunt este eronat, deoarece eroul tragic perindă bodegile prevăzute cu cea mai bună bere, nicidecum cafenelele. Oricum ar fi, tradiţia orală, transmisă de cei ce l-ar fi cunoscut pe Caragiale, face dintr-însul un autentic şi exclusiv reprezentant al “vieţii de boemă”. Copilăria şi adolescenţa lui Caragiale se caracterizează prin zburdălnicie
şi independenţă, părinţii adoptând, după imprejurări, cea mai bună metodă:
aceea a îngăduinţei relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea.
În toamna anului 1868, ca elev al cursului de declamaţie al lui Costache Caragiale, I.L. Caragiale face cunoştinţă cu Eminescu, înapoiat dintr-un
turneu de vară în Ardeal şi chiar atunci angajat ca al doilea sufleur şi copist la
Teatrul Naţional. Eminescu îi apăruse frumos ca o sculptură antică sau ca un
sfânt hărăzit muceniciei. În tânărul de 18 ani clocotea temperamentul pasional,
cu alternanţe de euforie şi de pasiune care îi vor caracteriza şi vârsta adultă. “E
prea frumos să fie adevărat!”
Elev: Luminiţa Smoleanu
Clasa aXII-a B

IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 15

IDEALURI HARETIENE

SACUL ŞI PETICUL
GLUMĂ LITERARĂ
Era odată o cucoană şi servitoarea ei, Ioana.
Ioană!
Da, cucoană!
Adu-mi pantofii!
Nu s-au fiert cartofii.
Da’ proastă mai eşti, Ioană!
Ca dumneavoastră cucoană!
Ioană!
Da, cucoană!
Adu-mi palaria!
Nu s-a spart farfuria!
Da’ proastă mai eşti, Ioană!
Ca dumneavoastră cucoană!
Ce-ai zis Ioană?
Nimic, nimic, cucoană!
Ioană!
Da, cucoană!
Adu-mu sandalele!
Nu s-au fiert sarmalele!
Da’ proastă mai eşti, Ioană!
Ca dumneavoastră cucoană!
Ioană!
Da, cucoană!
Vreau să te duci la magazin. Stai să-ţi explic drumul: o iei la drapta, la stânga, la dreapta, la stânga şi vezi un stâlp, să sari peste el, că
n-are cucoana bani să te ducă la spital. Pe urmă o iei la dreapta, la stânga, la dreapta, la stânga şi vezi un câine, să-I dai un os că n-are
cucoana bani să te ducă la spital. Apoi o iei la dreapta, la stânga, la dreapta, la stânga şi vezi un magazine, apeşi pe un buton şi iese
vânzătoarea. Îi ceri două kilograme de bomboane şi patru prăjituri. Spune-mi ce-ai înţeles, Ioană!
O iau la drâmba, la strâmba, la drâmba, la strâmba şi văd un stâlp, să nu-I dau un os, că are cucoana bani să mă ducă la spital. Pe urmă
o iau la drâmba, la strâmba, la drâmba, la strâmba şi văd un câine, să nu sar peste el, că are cucoana bani să mă ducă la spital. Apoi o
iau la drâmba, la strâmba, la drâmba, la strâmba şi văd un magazine, apăs pe vânzătoare şi iese butonul şi cer două kilograme de prăjituri şi patru bomboane.
Ioană!
Da cucoană!
Să duci copilul la grădiniţă, vaca la păscut, scrisoarea la poştă şi să pui carnea la fiert. Ai înţeles, Ioană?
Trebuie să duc copilul la păscut, vaca la grădiniţă, scrisoarea la fiert şi carnea la poştă.
Da’ proastă mai eşti, Ioană!
Ca dumneavoastră cucoană!
Să-ţi povestesc ce am făcut ieri când m-am dus la cinema să mă evantez. Evantaiul a căzut jos. Un domn politicos mi.l ridică de jos.
Pourquoi, pourqoui?
Eu purcea? Porc dumneata!
Parlez-vous francais?
Auzi domnule, ce mă întreabă el pe mine: dacă am parale de franzele! I-am date eu franzele-n cap să-I ajung-o săptămână.
Elev: Florin Tătaru
Clasa a X-a K
IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 16

IDEALURI HARETIENE

ORASUL LUI
CARAGIALE
Aici , singurele pete de culoare sunt
panourile publicitare şi luminile cazinourilor . Este
un oraş lipsit de viaţă , însă mă face să mă simt mai
viu decât oriunde . Nu îmi imaginez o copilărie în
altă parte, cum nu pot să îmi imaginez un viitor strălucit dacă voi rămâne . Sunt atâtea contradicţii , atâtea lucruri mărunte care poate astăzi mă plictisesc , dar mâine cu siguranţă or să mi se pară ademenitoare .
Pentru că am stat la periferie , dintotdeauna m-a atras centrul . De fapt , ne-a atras pe
majoritatea fără să ne dăm seama , astfel încât acum suntem ca nişte magneţi respinşi de
aceleaşi suburbii din care ne-am rupt polii . E complicat în simplitatea lui şi asta îi adună pe toţi
într-un parfum al diversităţii fără prea multe arome , dar pe care toxicitatea petrolului care i-a
aprins flacăra şi care încă o menţine arzând, sau briza de o nocivitate plăcută a capitalei nu îl
poate înlocui . Universul se învârte în jurul meu , însă a treia staţie dinspre Sud a rămas
întotdeauna acolo aşteptându-mă , martoră a mărturiilor mincinoase cu ecou în Tribunal , loc de
întâlnire al suporterilor fanatici şi paradis al prinţeselor fără blazon .
Străzile de aici mi-au dat întotdeauna senzaţia de libertate . Multe persoane le-au luat calea , multe le-au tratat cu indiferenţă şi puţini au fost aceia care le-au înţeles efectul narcotic .
Oamenii nu doar că poartă tatuată pe suflet amprenta locului de unde provin , ei înşisi sunt cerneala care îi sublimează sau nu formele . Esenţa poporului care mi-a oferit şansa la viaţă şi ulterior m-a provocat să trag cu dinţii de ea nu s-a pierdut , deşi împrejurările actuale cu siguranţă o
ascund , ci îmi face plăcerea de a o regăsi în ochii fiecăruia dintre aceşti găzari , de la primul copil până la ultimul bătrân, înflăcăraţi în lupta lor pentru câteva raze de soare . Eu mă învârt alături de ei într-un cerc vicios trasat cu atenţie de educaţie , însă la fel ca zidarul , mulţumesc mai
întâi pentru puterea de a fi construit casa , iar apoi pentru inspiraţia cu care am ornamentat-o .
Da , Caragiale este nemuritor în Ploieşti , iar
Ploieştiul este nemuritor prin Caragiale !

Elev: Alin Ispas
Clasa a XII-a E

IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

PAGINA 17

IDEALURI HARETIENE

REMEMBER
CARAGIALE

IANUARIE

2012, ANUL
NUMĂR OMAGIAL

2012
Idealuri haretiene

AN I
NUMĂR I

GÂNDURI ÎN TIMP
Purtăm în priviri flori albe şi roz, muguri, ape care vuiesc melodios şi grav, desenând vitralii de rouă în miezul
unui vers. Simţim că trăim un timp nou, că zburăm cu aripi de primăvară printr-o lume de vis pe care străbunii păstraţi
în zidurile acoperite de licheni sau în izvoarele de rouă, ştiau că va fi.
Oameni simpli şi buni, care au ştiut dintotdeauna că fiecare adiere de vânt va fi o oglindă s-au străduit să-şi gătească sufletul cu virtuţi dintre cele mai alese. Atunci, au cioplit în timp recviem pentru viitor: noi şi o şcoală cu nume
de renume peste care anotimpurile au trecut, anii ei s-au numărat în frunzele care au căzut toamnă de toamnă spunândo veacuri de-a rândul, mioritic, în fluier de os.
Astăzi, clipele noastre se măsoară în glasuri de primăvară care zboară la fiecare adiere. E soare şi soarele suntem
noi, colindători de idealuri prin cântecul nostru. Să îmbrăţişăm această schimbare la chip şi la suflet. Să purtăm ramurile speranţei în acest timp nou pentru florile ce unesc în parfumul şi culoarea lor surâzătoare, IDEALURI
HARETIENE.
Minodora Petrişor
Responsabil C.D.I.

COLEGIUL “SPIRU HARET” PLOIEŞTI

CENTRUL DE DOCUMENTARE

STRADA CONSTRUCTORILOR,

SI INFORMARE

NUMĂRUL 8
TELEFON / FAX: 0244-512161
MAIL: spiruh2003@yahoo.com
SITE: www.spiruh.ro

MAIL: cdi_sh.ploiesti@yahoo.com

ISSN 2284—9203
ISSN-L 2284—9203

IANUARIE

SITE: www.cdi-sh-ploiesti.com